sâmbătă, 30 aprilie 2011

Ritual de vindecare

Problema mea numărul unu la această ora este dacă să mă duc sau nu să cumpăr vreo două beri reci.
Aseară, nu mai ştiu cât era ceasul, am mâncat salată verde cu ridichi, apoi am băut o doză de Stella Artois. După câteva minute, cu sau fără legătură cu berea şi salata, m-au cuprins nişte frisoane atât de insuportabile, încât a trebuit să iau o plapumă şi să mă bag îmbrăcat sub ea, unde am dârdâit şi am tuşit toată noaptea. De ani şi ani nu am mai avut aşa un episod. Gripele mele sunt întotdeauna puternice şi dau simptome asemănătoare. Dar asta de ieri... nu ştiu ce să spun, poate nici nu e vorba de gripă.

Acum doi ani, când m-a izbit, am zăcut neîntors pe pat trei zile. Şi în tot acest timp, Maria a urmărit necurmat, episod după episod, cel mai imbecil serial pentru copii din istorie: „Orăşelul leneş”. Până atunci, mi se părea că merge. Dar să stai trei zile fără să te poţi mişca şi în timpul asta să îţi bubuie în cap în neştire aceeaşi muzică, parcă e prea din cale afară. Apare acolo un anume Sportacus, care mi-a devenit atât de antipatic, încât, în locul lui, aş putea să urmăresc liniştit nişte cadavre descompunându-se.
Azi dimineaţă, nu am putut să mă dau jos din pat, aveam senzaţia că s-au antrenat pe mine nişte rugbişti. În sfârşit, după mai multe cazne, am reuşit. Chiar am urcat pe blog nişte întâmplări de-ale lui Svejk. Apoi i-ar m-a toropit ceva. Ei bine, acum parcă e mai bine. Şi parcă aş bea o bere. Să mă duc? Să nu mă duc?
Iată că e bun şi blogul la ceva. În timp ce scriam, am hotărât să mă duc. O să iau nişte Stella Artois. Asta nu pentru că nu aş şti beri mai bune, dar mi-a plăcut un aşa-numit „Ritual de turnare a berii” pe care îl lansaseră ei:
1. Purificarea: Se foloseşte un pahar Stella Artois, curat şi bine clătit.
2. Sacrificiul: Se deschide cepul, lăsând ca primele picături să cadă.
3. Alchimia începe: Paharul se introduce sub cep, la un unghi de 45 de grade, fără a atinge ţeavăacepului.
4. Coroana de spumă: Paharul se coboară încet, pentru a lasă ca spuma să se formeze natural.
5. Mutarea: Cepul se închide rapid. În acelaşi timp, paharul se duce într-o parte pentru a nu lăsa ca picăturile de bere să cadă peste spuma formată.
6. Tăierea: În timp ce spuma creşte şi este gata să dea pe dinafară, cu un cuţit se îndepărtează fin partea de deasupra.
7. Judecată: Pentru a vedea dacă stratul de spumă este cel dorit, se măsoară folosind două degete.
8. Spălarea: Paharul se spală într-o cuvă cu apă rece.
9. Ofrandă: Paharul cu bere se serveşte clientului, pe un biscuite. Paharul trebuie întors întotdeauna cu logo-ul spre client.
Ritualul asta e pentru barmani şi ospătari (sau cum se vor mai fi numind ei în ziua de azi). Pentru vindecare, în cazul meu e bun şi băutul direct dintr-o doză. Am plecat.


Un comentariu:

După mine!