sâmbătă, 28 mai 2011

Tristeţi cu câini

Nu știu cum se face că la gradiniță și apoi la școala primară, învățam numai poezii triste. Iată două dintre ele, în ordinea în care le-am învățat eu:

CATELUSUL SCHIOP (Elena Farago)

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă mişc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Si mă cheamă “cuţu schiop”.

Fratii mei ceilalți se joacă
Cu copiii toți, dar eu
Nu pot alerga ca dânșii,
Că sunt șchiop si cad mereu!

Si stau singur toată ziua
Si plâng mult când mă gândesc
Că tot șchiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să trăiesc.

Si când mă gândesc ce bine
M-aș juca și eu acum,
Si-aș lătra și eu din poartă
La copiii de pe drum!…

Cât sunt de frumoși copiii
Cei cuminți, și cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânșii,
Să mă joc și să-i ascult!

Dar copiii răi la suflet
Sunt urâți, precum e-acel
Care m-a șchiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Si-am zăcut, și-am plâns atâta,
De credeam că am să mor…

Acum vine și-mi dă zahăr
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-aș putea să-l mușc odată
De picior, să mă răzbun,

Dar îl las așa, să vadă
Răul, că un biet cățel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.



CAINELE SOLDATULUI (Grigore Alexandrescu - imitatie (sic!) dupa Casimir Delavigne)

Rănit la războaie, soldatul căzuse,
Și-n puține zile chinuit muri,
Departe de-o mumă care îl crescuse,
Și care-l iubi!

Sărman, fără rude, pe țărmuri străine,
N-avea nici prieteni, nici un ajutor;
Nu era ființă care să suspine
Pentr-un trecător!

Singurul tovarăș de nenorocire,
Singura-i avere, un câine iubit,
Ședea lângă dânsul și-n mare mâhnire
Părea adâncit.

Acum tot e gata pentru îngropare,
Acum ridic trupul pe mâini de soldați,
Cinste hotărâtă acelora care
Mor pentru-mpărați.

În fruntea paradei câinele pornește,
Din ochii lui pică lacrimi pe pământ,
Ca un iubit frate el îl însoțește
Până la mormânt.

Aci se oprește, aci se așează,
Nimic nu îl face a se depărta:
Așteaptă să-l strige, crede c-o să-l vază
Când s-o deștepta!

Câteodată cearcă piatra s-o ridice,
Câteodată latră după-un călător,
Cuprins de durere: Vino, parc-ar zice,
Să-mi dai ajutor.

Apoi când străinul de milă voiește
A-l trage deoparte și hrană a-i da,
El își pleacă capul, în pământ privește,
Și nimic nu vrea!

De două ori noaptea cu umbrele sale
Emisferul nostru l-a învăluit,
Și sărmanul câine din locul de jale
A fost nelipsit!

Dar în dimineața acea viitoare,
Pe când se deșteaptă omul muncitor,
Zăcea lângă groapă, mort de întristare,
Câinele Azor!


Un comentariu:

  1. Elena Farago Gândăcelul

    - De ce m-ai prins în pumnul tau,
    Copil frumos, tu nu stii oare
    Ca-s mic si eu si ca mă doare
    De ce mă strangi asa de rău?

    Copil ca tine sunt si eu,
    Si-mi place să mă joc si mie,
    Si mila trebuie să-ti fie
    De spaima si de plansul meu!

    De ce să vrei să mă omori?
    Ca am si eu părinti ca tine,
    Si-ar plange mama dupa mine,
    Si-ar plange bietele surori,

    Si-ar plange tata mult de tot
    Căci am trait abia trei zile,
    Indura-te de ei, copile,
    Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

    Asa plangea un gandacel
    In pumnul ce-l strangea să-l rupa
    Si l-a deschis copilul dupa
    Ce n-a mai fost nimic din el!

    A incercat să-l mai invie
    Suflandu-i aripile-n vant,
    Dar a cazut în tarna frant
    Si-ntepenit pentru vecie!...

    Scarbit de fapta ta cea rea
    Degeaba plangi, acum, copile,
    Ci du-te-n casa-acum si zi-le
    Parintilor isprava ta.

    Si zi-le ca de-acum ai vrea
    Să ocrotesti cu bunatate,
    In cale-ti, orice vietate,
    Oricat de far-de-nsemnatate
    Si-oricat de mica ar fi ea!

    sunt cateva din poeziile pe care nu am putut sa le invat la scoala cand mi s-a cerut asta,aveam un nod in gat si ochii plini de lacrimi;curios este ca nu am primit nicio nota proasta si ca am fost inteleasa;nici acum nu pot scrie mai mult despre acest subiect

    RăspundețiȘtergere

După mine!