Mi se întâmplă destul de rar să am vise demne de reţinut. De cele mai multe ori, mă trezesc şi mi se pare că nu am visat nimic. Dar ştiu că asta nu se poate, pentru că omul care nu visează în timpul nopţii, moare. Ei bine, azi noapte am avut un vis din categoria „memorabile”. Eram în vizită la Sorin Ovidiu Vântu. Casa era destul de mare și părea mai degrabă ţărănească. Drept în faţă, se vedeau nişte dealuri împădurite, iar pe direcţia lor se zărea o alee, pe care tot cobora Vântu până la poartă, îmbrăcat într-un halat lung de mătase. Interesant e că nu şchiopăta deloc.
La un moment dat, l-am întrebat dacă nu are terenuri şi în spatele casei: ceva grădină, livadă, teren de golf, orice. A zâmbit şi m-a invitat în spate. Acolo, stupoare: un teren neregulat, ca un mic deal defrişat, cu buturugi, tufe, dar şi copaci plantaţi după defrişare. Printre ele mişunau diverse păsări. M-am aşezat pe o buturugă şi, în acel moment, din dreapta am văzut cum cade o pernă. Am prins-o şi am aruncat-o înapoi, pe un fel de tăpşan. Dar mişcarea asta a stârnit nişte găinuşe, care s-au apucat să ţipe şi să alerge. În goana lor, au speriat nişte curcani imenşi, care au rupt-o şi ei la fugă. Unul dintre ei şi-a luat zborul, a făcut o voltă şi s-a îndreptat spre locul unde stăteam, dar a trecut peste capul meu. În acel moment, au apărut nişte animale mari, cu coarne foarte lungi şi curbate, care mă priveau fix. Au venit către mine, într-un pâlc compact, dar când aproape să mă lovească, s-au despărţit în două grupuri care au trecut prin stânga şi prin dreapta mea. Am fugit către o buturugă, însă când să ajung lângă ea, m-am trezit cu un mamifer imens, cred că era un hipopotam, care tropotea către mine. Când era gata-gata să mă doboare, a făcut un salt şi a trecut şi peste mine şi peste buturugă. Au mai fost câteva astfel de episoade, apoi visul s-a terminat.
La un moment dat, l-am întrebat dacă nu are terenuri şi în spatele casei: ceva grădină, livadă, teren de golf, orice. A zâmbit şi m-a invitat în spate. Acolo, stupoare: un teren neregulat, ca un mic deal defrişat, cu buturugi, tufe, dar şi copaci plantaţi după defrişare. Printre ele mişunau diverse păsări. M-am aşezat pe o buturugă şi, în acel moment, din dreapta am văzut cum cade o pernă. Am prins-o şi am aruncat-o înapoi, pe un fel de tăpşan. Dar mişcarea asta a stârnit nişte găinuşe, care s-au apucat să ţipe şi să alerge. În goana lor, au speriat nişte curcani imenşi, care au rupt-o şi ei la fugă. Unul dintre ei şi-a luat zborul, a făcut o voltă şi s-a îndreptat spre locul unde stăteam, dar a trecut peste capul meu. În acel moment, au apărut nişte animale mari, cu coarne foarte lungi şi curbate, care mă priveau fix. Au venit către mine, într-un pâlc compact, dar când aproape să mă lovească, s-au despărţit în două grupuri care au trecut prin stânga şi prin dreapta mea. Am fugit către o buturugă, însă când să ajung lângă ea, m-am trezit cu un mamifer imens, cred că era un hipopotam, care tropotea către mine. Când era gata-gata să mă doboare, a făcut un salt şi a trecut şi peste mine şi peste buturugă. Au mai fost câteva astfel de episoade, apoi visul s-a terminat.
Am stat la cafea şi m-am tot întrebat ce poate să însemne visul asta. Singura concluzie e că mi se trage de la restaurantul plin de trofee de vânătoare în care am chefuit cu promoţia 1991. Acolo erau animale cu coarne uriaşe sau cu bot lătăreţ, ca de hipopotam. Iar SOV? Ce să zic, nu numai că nu-l cunosc, dar nici măcar nu l-am văzut vreodată în carne şi oase. Probabil că el îi reprezenta, în visul meu, pe bogătanii care se duc şi împuşcă animale nevinovate prin savanele africane. Asta chiar dacă el însuşi nu se duce la vânătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu