miercuri, 28 septembrie 2011

O premoniție

După mulți ani de condus, am ajuns să știu când la volanul unei mașini este o femeie, cu mult înainte de a îi vedea figura. Am făcut nenumărate experiențe și pariuri pe tema asta și în 90 % dintre cazuri am avut dreptate. Femeile conduc într-un fel aparte, ăsta este adevărul și nu am cum să mă fac că nu este așa. Ele iau orice curbă într-un timp dublu față de bărbați. Ies dintr-o parcare, cu spatele, în așa fel încât opresc circulația unui sens întreg mai multe zeci de secunde. Când sunt la zece metri de un semafor care arată verde, în loc să accelereze ca să treacă, femeile încetinesc. Când depășesc o bicicletă, o fac de parcă ar depăși un convoi de tiruri.
Femeile frânează la trecerea de pietoni cu 100 de metri înainte, cu toate că nu se vede absolut niciun pieton care ar putea, eventual, să se angajeze în traversare. Dacă e vreun cățel pe stradă, opresc și nu mai pleacă până când cățelul nu a dispărut dincolo de linia orizontului. O femeie parchează blocându-te fără nicio ezitare, bizuindu-se pe farmecul personal care te va împiedica să o înjuri de mamă când se va întoarce. Într-o coloană în care nu poți depăși, femeile lasă o distanță de 100 de metri față de mașina dinainte. Și tot așa. Aș putea să mai înșir vreo câteva mii de lucrușoare de tipul asta. Așa că repet: femeile conduc într-un mod aparte. Spun asta chiar dacă am întâlnit destule femei care conduc bine sau foarte bine. E ceva în linia afirmației „românii sunt inteligenți”, care nu înseamnă nicicum că FIECARE român este inteligent.
Îmi aduc aminte de o întâmplare din vremea în care eram profesor la Sinaia. În fața liceului stăteau, frumos aranjate, mașinile profesorilor. Într-o zi, eram câțiva care ne uitam pe geam, în pauză și am văzut cum pe alee se apropie Dacia lui Carmenica Banu (Dumnezeu s-o ierte, am auzit că s-a prăpădit). Între mașini era un loc în care puteai parca un Lincoln. Către acel loc se îndrepta Carmenica, sub privirile noastre indiferente. Când, deodată, domnul Ivașcu, fostul meu diriginte, a avut o premoniție. „Ia să vezi cum intră Carmenica direct în mașina mea”, a zis el. Am deschis geamul și, până să apucăm să strigăm, Carmenica s-a înfipt in mașina lui Ivașcu fără drept de apel. S-a dat ea jos, s-a uitat la rezultate, apoi a zis: „Doamne, ce ghinion are și Ivașcu ăsta!”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!