sâmbătă, 24 septembrie 2011

O veste proasta

Ieri, m-a convins Ali sa ma duc la marea adunare populara de la Herbalife. Am luat-o pe Maria de la scoala si ne-am dus. Am stat pana la sfarsit, pentru ca se organiza o tombola si Maria n-ar fi plecat nici daca ar fi durat o saptamana. Am ascultat diverse prezentari de produse, am admirat oameni care au facut cariera de vanzatori si au ajuns la venituri de 20.000 lei pe luna, am studiat grasani si grasane etc. In fond, nimic deosebit. Ce mi s-a parut, insa, insuportabil, a fost modul complet fals si tras de par in care isi faceau oamenii numarul. Se vedea de la o posta ca e vorba de repetarea unor partituri rostite de mii de ori pana atunci, in care se spun anumite lucruri in anumite momente, in care ceea ce spui trebuie spus intr-un anumit fel si insotit de anumite gesturi. Mi se pare INFERNAL. Am mai intalnit asta in sistemul MLM (Multi Level Marketing) acum multi ani, cand aparusera in Romania produsele Amway. Tin minte cum a incercat sa ma atraga un fost coleg de facultate, Tibi Patran, care m-a prins pe o terasa si mi-a povestit despre ce-i vorba.
Nu mi-a trebuit prea mult ca sa-mi dau seama ca omul rostea o poezie, ca nu erau cuvintele lui. La un moment dat, in ceea ce as putea numi apoteoza discursului si care m-a si determinat sa nu ma bag in afacerea lor, mi-a zis asa: "Si acum iti dau o veste proasta. Amway va merge mai departe si cu tine si fara tine". Aia mi s-a parut culmea culmilor. Eram cu amicul meu Tibi, cu care in facultate radeam beri si scoteam poante inteligente si el imi vorbea cu o figura serioasa despre vanzarea unor sampoane, folosind texte compuse de altii. Daca mi-ar fi explicat cu vorbele lui, daca mi-ar fi zis "hai bai Raul, ca iese banu' de-aici, ce mama naibii, o punem si noi de-un venit sigur, uite, tu gasesti inca niste tipi, aia gasesc si ei alti tipi, facem o retea si luam bani de la fiecare", poate m-as fi bagat. Dar asa...pur si simplu i-am zis "nu, merci".
Aseara l-am regasit pe amicul Tibi, multiplicat de zeci de ori, la Herbalife. Tipa care conducea operatiunile, vorbea fara intrerupere, pe un ton egal si se vedea ca isi cunoaste foarte bine partitura. Stia tot ce trebuie sa spuna in fiecare secunda si deduceai rapid asta din faptul ca pe un ecran, cineva proiecta slide-uri pe care era scris exact ce spunea ea. Din cand in cand, pentru ca asa cerea procedura, punea intrebari de genul "este cineva aici care-si doreste o casa?" - la care oamenii ridicau mainile cu entuziasm. Pur si simplu mi s-a parut ca ma uit la unul din filmele alea americane in care oamenii spun poante, dar pentru ca telespectatorii sa stie cand se rostesc poantele, regia pune din off rasetele unui public imaginar. Cumplit!
Desigur ca exista foarte multi oameni care vor apune: "Amice, or fi spunand aia poezii impanate cu intrebari de rahat, dar rezultatul este ca fac bani. Si daca ies mii de lei pe luna, bravo lor. Altii muncesc in mina pentru banii astia. Ce-ai prefera, sa muncesti in mina, sau sa spui texte in fata oamenilor?" Ei, la asta nu mai am ce sa raspund, asa ca plec rusinat privirile in pamant si tac din gura.
Ali intre mama ei si Maria. Daca vreti sa slabiti, va explica ea cum.
 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!