O poveste a lui Saadi

Maestrul de lupte

A existat cândva un maestru de lupte care stăpânea la perfecţie trei sute şaizeci de fente şi prize. Prinsese drag de unul dintre discipolii săi şi, cu timpul, l-a învăţat trei sute cincizeci şi nouă din acestea. Nu se ştie cum, dar, ca un făcut, nu au ajuns să o studieze şi pe ultima. Au trecut luni după luni şi tânărul a devenit atât de priceput în arta sa, încât îi întrecea pe toţi cei care veneau în arenă să-l înfrunte. Era cât se poate de mândru de îndemânarea dobândită astfel că, într-o zi, s-a lăudat în faţa sultanului că ar putea lesne să-şi învingă maestrul dacă nu l-ar reţine respectul pentru vârsta înaintată a acestuia şi recunoştinţa ce se cuvenea să i-o arate pentru învăţătura dată. Sultanul s-a înfuriat la auzul unei asemenea impertinenţe şi a poruncit să se organizeze pe dată o luptă între cei doi, în faţa întregii curţi.

Saadi

           După bătaia gongului, tânărul s-a repezit înainte cu un strigăt sălbatic, pentru a se vedea respins cu acea necunoscută fentă, a trei sute şaizecea.

         Maestrul şi-a apucat fostul discipol, l-a ridicat deasupra capului şi l-a aruncat grămadă, la pământ. Sultanul şi curtenii au izbucnit în urale. Când l-au întrebat pe maestru cum de izbutise să înfrângă un adversar atât de puternic, el a mărturisit că îşi rezervase această tehnică secretă pentru sine însuşi, în cazul unor împrejurări neprevăzute ca cea de faţă. Apoi le-a vorbit despre jalea ce îl cuprinsese pe un maestru arcaş care îşi dăruise toată ştiinţa elevilor săi: „Nu este măcar unul care să fi învăţat arta tragerii cu arcul de la mine” - se plângea bietul om „şi care să nu mă fi luat până la urmă drept ţintă a săgeţii lui.”