Din toate formele literare, cea mai trista, jalnica si demotivanta mi se pare epigrama. De cate ori imi cad ochii peste asa ceva, mi se cuibareste rapid in suflet o jale de care nu mai scap multa vreme. Parca vad in spatele textului un batran tremurator, care a atins un anumit nivel de intelepciune si se cazneste sa o picure in cate patru versuri, care trebuie neaparat sa fie umoristice. Dar ce umor paraginit... ce imagini prafuite, brrr, nici nu vreau sa ma mai gandesc. Uite un exemplu de epigrama, apartinand batranului turnator liberal Mircea Ionescu Quintus:
Iubita mea, neiertătoare,
Mi-a spus cu vocea-i delicată:
- Am să te judec eu odată!
...Și s-a făcut judecătoare.
Mi-a spus cu vocea-i delicată:
- Am să te judec eu odată!
...Și s-a făcut judecătoare.
Ha, ha, ha, ma tavalesc de ras...Ho, ho, ho...Inca doua astfel de catrene si ma duc sa iau un anti-depresiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu