duminică, 4 decembrie 2011

Telefoane

Nici n-am ajuns bine la Tulcea, venind dinspre Tichilesti, ca au inceput sa sune telefoanele celor cativa prieteni care ma felicita de ziua mea. Nu cred ca numarul lor trece de 5. Inainte sa moara mama erau 6. 
Desigur, am avut perioade in care ma sunau cu zecile. De exemplu cand eram sef la Economat. Primeam flori, ma sunau tot felul de tipi de care nu-mi mai aminteam etc. Sau cand eram profesor la Sinaia, mi se intampla sa intru in clasa si sa inceapa toti sa cante chestiile traditionale cu "multi ani traiasca".

Acum au mai ramas doar cativa. Ma suna Maria, evident, daca nu e in Timisoara sau daca sunt eu plecat si inca vreo cateva persoane. Adica de ele stiu sigur ca ma vor suna si m-au sunat mereu. Mai apare si cate-o surpriza, cate cineva care si-a adus aminte de mine pentru ca mi-a gasit numele prin vreo agenda.
Ei bine, la Tulcea m-au sunat cu totii si discutia, cu fiecare in parte, s-a desfasurat asa:
- Alo
- La multi ani, sa traiesti (si alte formule)
- Merci mult
- Cum ai petrecut?
- Am fost la Tichilesti
- Ce e aia?
- O leprozerie
- ....................................
In punctul asta fiecare dintre prietenii mei a avut un moment de descumpanire. Apoi discutiile au mers mai departe:
- Tu vorbesti serios?
- Da
- Si de ce-ai facut asta?
- De ce nu?
Apoi treceam la explicatii si pana la urma totul reintra in normal.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!