duminică, 22 ianuarie 2012

O poezie a lui Traian T. Cosovei

Plimbarea de dimineata
la capatul scarii
am vazut cainele coborand cele o mie si una de trepte
batranul caine scos la plimbare in lesa
batranul caine scos la plimbare in branci in splendoarea
diminetii de iarna

avea ochii mei, anii mei care-au fost, cearcanele mele
avea numele meu scris pe zgarda murdara
cu un sfarsit de tandrete, cu un inceput de ferocitate
strecurandu-si umbra printre barele de alama ale scarii

in ochii lui am vazut luminile din insula elis
si hoardele matasurilor invartind imensa ruleta a noptii
in ochii lui stinsi am vazut sticlirea apocalipsei
si datoriile mele neplatite si viata mea de netrait
(si doamne, avea anii mei si lacrimile mele)
batranul caine scos la plimbare in splendoarea ultimei
dimineti de iarna
impins o mie si una de trepte, una cate una,
pana la capat si mai departe
de unde nu mai exista
nici o intoarcere.

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!