luni, 27 februarie 2012

Clasa II

Intoarcerea de la Sinaia cu un tren numit Inter Regio 1621 a durat 12 ore. Cu masina rareori sar de 7. Dar deh, parca e mai bine sa poti face linistit un chef pana la 5 dimineata si sa nu stai stresat toata ziua ca te opreste vreun echipaj si te pune sa sufli in fiola. 
Pana la Sinaia m-au dus Dana si Gogol, care erau invitati acolo la o taiere de motz. In asteptarea trenului, am stat la o cafea intr-un barulet destul de cochet, o adevarata surpriza - adevarul e ca nu te astepti sa vezi altceva decat o taverna sinistra, tinand cont de lumea care misuna pe-acolo. Inauntru, pe pereti, cateva imagini cu gara veche si foarte veche:



In afara de ele, diverse lucruri care nu prea lipsesc din baruletele Romanesti: acvariul, mastile, uneltele vechi etc. Una peste alta, placut. Am baut o cafea onorabila, am mai palavragit, apoi ne-am despartit cu imbratisari si pupaturi, ca deh, nu se stie cat de curand ne mai vedem. Gogol trebuie sa fi ajuns in Mexic la ora asta, sau cel putin se apropie puternic. Eu plec pe 3 martie la Hanovra, asa ca...
Pana sa vina trenul, am facut cateva poze pe peron. Ele n-au nevoie de comentarii:



Pe panoul garii scria ca trenul vine la linia 4. M-am dus acolo si am asteptat. Dar apoi am auzit niste strigate: era o feroviara, cea care ridica paleta aia verde ca sa dea plecarea trenului. La mine striga: "veniti inapoi, trenul soseste la linia1"! Am trecut din nou prin pasajul subteran si asta a fost tot. O mica pendulare intre linii nu strica niciodata, mai cu seama cand esti un tip coropolent care nu face miscare.
In tren, in compartimentul unde aveam locul, era un tip cu un milion de valize, care ocupase cam tot ce se putea ocupa. Asa ca m-am dus intr-un compartiment gol. Am sperat sa nu vina nimeni sa ma ridice. La Predeal - nimeni. La Brasov s-a urcat o domnisoara nu tocmai draguta, care avea insa alt loc decat cel pe care stateam eu fraudulos. Asa ca mi-am zis: "gata, pana cel putin la Sibiu stau linistit". Ei, dar nu stiam ca pana la Sibiu mai sunt si alte statii. Nici macar nu aveam idee ca exista gara in Codlea asa ca nu mica mi-a fost mirarea sa vad trenul oprind acolo. Si bineinteles ca s-au suit doua persoane care au venit glont in compartimentul unde ma lafaiam eu si mi-au aratat ca au inclusiv locul meu. Acum eram patru intr-un apartament de 5, lucru inca acceptabil. M-am dus la compartimentul unde aveam biletul: nu aveai loc sa arunci un ac. Asa ca m-am intors de unde venisem si am stat linistit. O vreme am sperat ca vreunul dintre ceilalti o sa coboare la Sibiu. N-a fost sa fie: cu totii mergeau la Timisoara.
Noii suiti erau dintre cei cu care mie nu-mi place sa am de-a face. Mai cu seama cucoana era ceva de cosmar. Sa tot fi avut 60 de ani, plina de riduri, dar imbracata si coafata tinereste. Pantaloni mulati, pulover cu motive florale, cruciulita de aur, bratara cu pietre mari negre, tunsoare bob, tip Scarlett Johansson. Citea Mircea Cartarescu - Frumoasele Straine. Sotul, peste 60, imbracat corect, ingrijit, tot cu pulover floral, pantofi impecabil lustruiti, ceas de calitate, citea CTP - Filmul surd in Romania muta. De ce nu-mi plac oamenii de tipul asta? N-as putea sa spun - cert e ca in preajma lor nu ma simt in largul meu. Simt ca ne desparte ceva, ma astept ca in orice moment doamna sa faca o grimasa, sa strambe din nas, sa arate prin gesturi ca e ceva care n-o multumeste in privinta felului in care arat, sau tusesc, sau miros. Treaba asta vine din copilarie, de la rudele mai fandosite ale maica-mii si de la societatea lor plina de maniere. 
La Sibiu, s-a golit un palc de scaune de prin mijlocul vagonului si m-am dus acolo. M-am putut labarta pe trei scaune, am stat cum am vrut, am si atipit, am mancat, am comandat apa minerala, am citit si eu - ceva mai modest, Ionel Teodoreanu - In casa bunicilor, din care o sa si urc aici cateva fragmente. 
Am stat linistit pana la Deva, dar acolo s-a ispravit. Trenul a fost napadit de tineret - tineretul de tip nou, cu laptopuri, tablete, fire muzicale prin urechi, casti etc. Si, bineinteles, mult zgomot. Ca un facut, locul pe care stateam n-a fost revendicat de nimeni. Asa ca am motait ce am motait si pana la urma am adormit. Cand m-am trezit, nu mai era nimeni in compartiment. Trenul statea, m-am uitat pe geam - eram in Timisoara.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!