Faceti-va bine (57)

Cimișirul

Denumire știinţifică: Buxus sempervirens.

Prezentare. Este una dintre cele mai longevive plante. Poate trăi până la 600 de ani. Nu prea înalt (maximum șapte metri), cimișirul este un arbust întâlnit în păduri, mai ales în cele aflate în zone calcaroase. Chiar și frunzele acestui venerabil sunt deosebite, adică nu sunt întotdeauna verzi, culoarea lor fiind, uneori, roșie sau portocalie. Cimișirul face parte din familia celastraceelor. Valenţe  terapeutice  au  rădăcinile,  coaja  și  frunzele.   Din  acestea  se  prepară infuzie, decoct sau tinctură.

Substanţe active importante: vitamine (vitamina C, în primul rând), rășină, tanin și mai ales o substanţă rară – buxenina.

Întrebuinţări.  Ceaiul pe bază de cimișir este recomandat pentru combaterea asteniei  de  primăvară.  Este  folositor  și  în  terapii  privind  ficatul.  Combate  febra și  acţionează  și  ca  sedativ.  Rolul  cel  mai  important  al  acestei  plante  medicinale este în blocarea cancerului. Datorită buxeninei, care este un alcaloid, dezvoltarea celulelor canceroase poate fi oprită. Potrivit dr. Alexander Reinhardt, faptul acesta a fost dovedit în  laborator.  Tot  dr.  Reinhardt  propune  și  o reţetă: decoctul necesar tratamentului cu cimișir se face din 30 de g rădăcină sau 50 g frunze uscate (dacă frunzele sunt verzi, se pun 80 g), care se adaugă la un litru de apă. Se beau trei cești de ceai în fiecare zi, fără a se depăși doza – tratamentul putând deveni toxic. Dacă apar semne de toxicitate chiar și cazul în care se beau doar trei cești de ceai de cimișir, tratamentul se va întrerupe, fiind reluat peste un anumit timp cu doze mai mici. În orice caz, la administrarea unui asemenea tratament se va consulta, în prealabil, medicul.

Prin tradiţie, cimișirul este folosit ca remediu în afecţiunile bilei.

Cimișirul este folosit, uneori, și ca arbust decorativ.