Injuraturi

Unul dintre tipii foarte interesanti pe care i-am cunoscut in armata se numea Caprariu si era supranumit Mafuca. Venise cu porecla asta din liceu, a purtat-o cu demnitate si in armata si avea s-o duca si in cei aproape doi ani de facultate de matematica pe care i-a facut. 

Mafuca era un tip smead, inalt si bine facut, cu muschii evidentiati clar. Se antrena zi de zi pentru a se mentine in forma si dupa cum l-am cunoscut, pot presupune ca o face si azi, dupa mai bine de 30 de ani. Marea lui pasiune era sahul. Ne batea pe toti cu usurinta, stia pe dinafara o gramada de finaluri jucate de Fischer, Alehin, Spassky etc. si povestea tot felul de istorii interesante despre confruntarile maestrilor. Conceptia lui despre viata parea inatacabila: facea ce i se cere, era sincer, era corect, ajuta pe oricine, facea pentru bani lucruri pe care altii nu le-ar fi facut. De exemplu, eu l-am platit o vreme ca sa-mi lustruiasca bocancii. Apoi, intr-o zi in care se facea curatenie generala in dormitoare si toate paturile erau scoase, l-am platit pe Mafuca sa ma plimbe cu patul zece minute prin toate incaperile. M-a plimbat cam asa cum duc eu azi cumparaturile la supermarket, dupa zece minute fix s-a oprit, si-a luat banii si s-a dus in treaba lui. Se uitau baietii la noi - Mafuca impingand patul cu mine intins in el iar eu, intins pe-o rana, cu cotul infipt in perna, fumand si aruncand scrumul pe jos - si ziceau ca nu suntem sanatosi. Mai mult de Mafuca se luau, ii bagau in cap ca eu vreau sa-mi bat joc de el, dar n-aveau succes. Raspunsul lui era simplu si dezarmant: "Fac asta pentru bani, de ce sa nu castig niste bani in felul asta daca se poate?"

Ei bine, punctul slab al lui Mafuca era ca nu suporta sa-l injuri de mama. Pe vremea aia, injuratura era principalul nostru mod de a ne exprima. Ne injuram unul pe altul in asa fel incat devenise ceva firesc, parca nu ne simteam bine daca nu ne injuram. Discutiile decurgeau cam asa: "ce pizda ma-tii faci ba acolo?" "da-mi ba si mie in pizda ma-tii o tigara" si tot asa. Unii dintre noi ajunsesera sa nu rosteasca mai mult de doua fraze fara sa aminteasca de pizda mamii cuiva. Campionul era Gabi Naghi, supranumit Ghioshi. Un tip destept foc, mic si durduliu, ochelarist, cu un zambet cuceritor. Chiar nu te puteai supara pe el, orice-ar fi facut. Dar cu Mafuca nu era de glumit. Tipul facuse legamant cu el insusi ca oricine il va injura de mama urma sa fie pocnit. Chiar si-au luat-o vreo doi dintre colegi, asa ca toata lumea era atenta cand aparea Mafuca. 

Intr-o zi, imi amintesc cum stateam la soare, in fata corpului de garda, impreuna cu Ghioshi si povesteam una-alta. La cativa metri de noi, Mafuca patrula cu arma la umar. Si nici una nici doua il aud pe Ghioshi zicandu-i: "Ce pizda ma-tii vrei ba?" - asta ca raspuns la nu stiu ce intrebare pusa de Mafuca. Mi-am zis ca acum e acum, dar Mafuca i-a spus doar atat: "nu ma mai injura bai de mama!" "Aoleu, scuze, scuze!" a zis Ghioshi, vadit speriat. Dar dupa o vreme, iar il aud "De unde pizda ma-tii stii tu ba"? La care Mafuca s-a oprit din patrulat si a zis mai apasat decat prima oara: "N-auzi ba sa nu ma mai injuri de mama?" Ghiosi s-a facut straveziu si iar a zis "Bai, stai asa, pardon, n-am vrut sa zic asa". Treaba s-a mai repetat de cateva ori, dupa care Ghioshi a intrat in corpul de garda. Mai tarziu, l-am intrebat pe Mafuca de ce nu l-a pocnit pe Ghioshi, ca doar facuse legamant etc. Iar el mi-a zis ca a simtit impulsul de a apuca pistolul-mitraliera si a-i trage un glont in cap lui Ghioshi, insa si-a dat seama ca el nu injura din rautate, ca il ia gura pe dinainte, plus ca vine cu scuze, asa ca a reusit sa se abtina. 

Bineinteles ca legamantul lui Mafuca ma rodea si cautam un mod de a-l injura fara sa ma aleg cu una peste bot. Asa ca ii puneam intrebari de tipul: "Bai Mafuca, hai sa presupunem ca intra unul acum pe usa si iti zice du-te-n pizda ma-tii, ce faci tu in cazul asta?"  El se concentra pe raspuns, dar eu eram multumit ca i-am putut arunca in fata acel "du-te-n pizda ma-tii", chiar daca nu il percepea ca fiindu-i adresat de mine. Asadar nu il injuram eu, dar rosteam exact acele cuvinte cu care l-as fi injurat daca as fi avut ideea asta. 

Dupa armata, am fost coleg doi ani cu Mafuca, la matematica. A trecut ca toata lumea peste anul I, dar anul doi i s-a parut mult prea dificil si cred ca perspectiva de a trece prin examene din ce in ce mai grele l-a speriat. Intr-o zi l-am vazut pe la secretariat, impreuna cu mama lui. Venise sa depuna cerere de retragere din Facultatea de Matematica. De atunci nu l-am mai vazut pe Mafuca.