duminică, 19 februarie 2012

O poezie a lui Cezar Baltag

Hotel

Adăugaţi o legendă
"atunci iarasi va veti petrece restul
vietii dormind, afara numai daca
zeul, îngrijindu-se de voi nu v-ar
trimite pe altcineva la fel
"
(Platon, Apologia)

Camera 3210. Poftiti cheia, va rog.
Luati ascensorul din stînga.
Buna seara, domnilor.
Eu urc în camera si ma odihnesc putin.
Cobor într-un sfert de ora.
Ne vedem jos. Ne vedem sus.
Nu ne mai vedem niciodata.


Gata. S-a închis usa bine?
O usa
nu se mai închide la loc
în aceeasi lume.

Vecinul din dreapta a coborît.
Nici în camera din stînga
nu mai e nimeni. De la
etajul acesta toti
ati plecat.

Hei, receptia! Unde au plecat toti?
E o conferinta undeva
în seara asta?

Exact adineauri coridorul
era
întesat de lume.
Doamne,
Hotelul e gol

Hai afara. E pustiu si orasul.
Cum a mai trecut vremea, dom'le,
n-am stat decît zece minute
si a început
vacanta.
Da vacanta. Se poate în sfîrsit
Respira.
A plecat si Dumnezeu în vacanta.

Pa, Doamne. Ne vedem în celalalt
în celalalt eon,
daca mai vine vreunul.
Pa.
Lumea e în vacanta.
Lumea a fost.
Ceva a fost în tot cazul.
A fost cu siguranta ceva
În tot timpul acesta.

Oh, daca ne-am putea aminti

ce anume...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!