vineri, 13 aprilie 2012

Bivolița din zăvoi

Azi, pe la 4, am făcut ultima vizită la piaţă. Mai aveam de luat usturoi verde, leuştean, roşii, măcriş, lobodă şi alte mărunţişuri. M-am sucit, m-am învârtit, am ales, până ce mi-a mai rămas de găsit doar usturoi care să-mi placă (pentru stufatul de miel, unde nu merge să pui orice pălitură). Cum stăteam eu şi cercetam nişte mănunchiuri, la o tarabă, numai ce aud o voce zicând cam aşa: „Păi da, şefu' se face că nu mă vede, nu cumpără de la mine” şi altele în acelaşi registru. Mă uit într-acolo şi văd cea mai grasă şi mai neagră precupeaţă din câte mi-a fost dat să întâlnesc. Trona acolo, printre verdeţuri, precum o bivoliţă într-un zăvoi.
M-am dus la taraba ei şi mi-au căzut ochii pe nişte leurdă. Exact asta nu cumpărasem, aşa că am întrebat-o cât costă. Mi-a zis că un leu legătura, după care a avut loc următorul dialog neverosimil:
- Şi dacă iau două?
- Doi lei, dar dacă iei cinci ţi le dau cu trei
- N-am ce să fac cu atâta leurdă. Dar de unde o aduci?
- Din pădure
- Aha. Bine, dă-mi două legături
- Ei, păi dacă ai veni şi tu la pădure...
- ?!?!?!?!?! (ochii ca cepele)..............
- Facem nişte culegeri de rupem pământul!
- Păi lasă, că după aia nu mai creşte nimic la anu'
Mi-am luat leurda şi m-am tot dus, lăsând-o pe bivoliţă să trepideze în zăvoiul ei cu zarzavaturi.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!