Scaietele

Se spune ca exista o specie de scaiete care se poate agata de piele si o face cu asemenea putere incat omul nu mai are nicio posibilitate de scapare. Bineinteles ca exista si exceptii - cativa dintre cei cu prezenta de spirit au smuls scaietele imediat ce i-au simtit ghimpii, apoi au scobit zona cu un cutit foarte ascutit, scotand un mic dop din propriul lor trup, dupa care au dat fuga la spital, unde sangerarea a fost oprita si rana cusuta. Dar sunt si voci care sustin ca in cazul lor n-a fost vorba de acea specie de scaiete ci de o alta, atat de asemanatoare incat nimeni nu poate face diferenta.

Marea problema cu acest tip de scaiete e ca se camufleaza atat de bine, incat il poti vedea numai cand este prea tarziu. Se spune ca atunci cand vrea, scaietele capata aparenta unei narcise, ori a unui melc alunecand lin. Te duci la munte si, cand iti apropii buzele insetate de apa cristalina a unui izvor, vezi cu oroare cum una dintre micile pietre albe si netede care par sa stea pe fundul apei de mii si mii de ani isi schimba intr-o secunda infatisarea, se repede la obrazul tau si se agata de el pentru a nu mai pleca de acolo. Intinzi degetul aratator, sperand sa se aseze pe el o buburuza, o vezi cum vine, cum incetineste bataia aripioarelor, cum se aseaza, dar in chiar acea clipa te cuprinde groaza cea mai adanca, pentru ca iata, piciorutele se transforma in ghimpi si simti patrunderea lor inconfundabila printre cutele pielii.

Scaietele nu este otravitor. Atunci cand te musca nu iti inoculeaza niciun fel de venin. In schimb, din varfurile ghimpilor lui incep sa creasca scaieti interiori, care se multiplica la infinit sub pielea ta. Cel care a fost muscat simte la inceput un gen de furnicatura care se transforma incet incet in durere. Cu cat trece timpul, cu atat durerea este mai mare, asa ca de la un moment incolo trebuie sa faci injectii cu anestezice din ce in ce mai puternice. In cele din urma, vine moartea, ca o eliberare. 

Spun unii ca in realitate nu scaietele se prinde de om ci invers, omul se prinde de scaiete. Daca ai trai intr-un anume fel, mult mai putin material, scaietele nu te-ar mai putea vedea si nu ar mai sari sa te muste. Dar pentru ca ai grija numai de trupul tau, devii prada sigura: mai devreme sau mai tarziu, atras de miasmele subtile care ti se scurg prin toti porii, scaietele te va simti si va face saltul.