Faceti-va bine (146)

Laptele câinelui

Denumire ştiinţifică: Euphorbia cyparissias; Euphorbia stepposa; Euphorbia

seguieriana; Euphorbia helioscopica.

Denumiri populare: laptele cucului, alior.

Prezentare. Laptele câinelui este o plantă de fâneaţă şi păşune, cu o înălţime maximă de 4o cm. Are un rizom puternic, tulpina fiind rotundă şi subţire. 

În general, această plantă este neramificată. La rupere, tulpina secretă un suc lăptos, cu miros specific. Acest suc pătează pielea. Laptele câinelui înfloreşte din aprilie şi până în iulie. Face parte din familia euforbiaceelor. Pentru uz medicinal se recoltează planta întreagă, atunci când este înflorită, şi seminţele. Se prepară decoct. Pentru aplicaţiile externe, locale, se foloseşte, în mod direct, laptele secretat de plantă.

Substanţe active importante: două substanţe specifice – acid euforbic şi euforbină, dar şi proteine, ulei volatil, lipide, latex. Laptele câinelui este o plantă toxică.

Întrebuinţări. Datorită toxicităţii sale, această plantă nu se administrează în terapii privind afecţiunile interne. Prin tradiţie, laptele câinelui este folosit pentru tratarea unor afecţiuni ale pielii, cum ar fi negii, pecinginea, pistruii, petele de pe piele (mai ales cele de pe faţă). Preparată sub formă de decoct, această plantă dă rezultate pozitive în tratarea fenomenelor de calviţie (opreşte căderea părului şi fortifică rădăcina părului). Extern, local, se foloseşte şi pentru tratarea unor dureri cauzate de suferinţele unor nervi, cum ar fi nervul sciatic.