Un om hotarat

        După 1916, la Denver, în statul Colorado, se adunaseră cei mai pricepuţi escroci din toată America. Alcătuiseră acolo o adevărată reţea, condusă de John Furey. In anotimpul cald, fraiereau oamenii din zona de nord. Iarna se îndreptau către statele din sud, unde dădeau lovituri care le aduceau sute de mii de dolari.

În 1920, Joe Furey, care călătorea prin Texas în cautare de victime, a dat, la Fort Worth, peste un fraier pe nume J. Frank Norfleet, proprietarul unei mari ferme de vite. Fraierul a căzut în capcană. Convins că avea să devină şi mai bogat, şi-a golit contul din bancă şi i-a dat lui Furey şi complicilor acestuia cei patruzeci şi cinci de mii de dolari ai săi. După câteva zile, i-au înmânat „milioanele” promise: câteva bancnote autentice, iar între ele, un teanc de hârtie de ziar.

Furey şi oamenii săi mai „lucraseră” asemenea fraieri de o sută de ori până atunci, iar victimele erau, de obicei, atât de ruşinate de propria lor credulitate încât înghiţeau lecţia şi îşi acceptau pierderea fără o vorbă. Numai că Norfleet nu era un fraier ca toţi ceilalţi: s-a dus direct la poliţie, unde a aflat că nu mai exista mare lucru de făcut. „Atunci o să-i caut singur”, le-a declarat el poliţiştilor. „O să-i prind chiar dacă ar fi să umblu după ei o viaţă întreagă”. Ferma a lăsat-o în grija nevestei, iar el a pornit în căutarea altor victime fraierite în acelaşi fel. Una dintre acestea a venit la Norfleet şi cei doi au identificat un escroc de-al lui Furey tocmai la San Francisco. I-au obţinut arestarea, dar escrocul a preferat să se sinucidă decât să facă ani grei de puşcărie.

Norfleet nu s-a mulţumit cu atât. Pe un altul l-a găsit în statul Montana. L-a legat ca pe un viţel şi l-a târât prin noroiul străzilor oraşului, până la închisoarea locală. Fermierul a străbătut nu doar Statele Unite – urmărirea lui Furey şi a mâinii drepte a acestuia, W. B. Spencer, l-a dus şi în Anglia, Canada şi Mexic. Peste Spencer a dat la Montreal, unde l-a hăituit prin tot oraşul. Escrocul a izbutit să scape, însă urmăritorul său nu l-a slăbit deloc şi a pus mâna pe el în Salt Lake City. Temându-se mai tare de mânia lui Norfleet decât de braţul de fier al legii, fugarul s-a predat autorităţilor.

          Pe Furey l-a descoperit la Jacksonville, în Florida, şi l-a adus el însuşi în faţa justiţiei din Texas. Fermierul nostru nu s-a oprit totuşi din drum. A luat-o către Denver, hotărât să distrugă reţeaua. A cheltuit nu numai sume mari de bani, ci şi încă un an din viaţă, dar, în cele din urmă, i-a trimis după gratii pe toţi capii bandei, iar cei câţiva escroci care au reuşit să fugă, căpătaseră aşa o frică de el, încât până la urmă s-au dat prinşi singuri.

După o „vânătoare” de cinci ani şi fără să primească niciun ajutor de la nimeni, Norfleet a anihilat cea mai cuprinzătoare şi mai redutabilă organizaţie de escroci din ţară. E adevărat că toată această strădanie l-a adus în pragul ruinei financiare şi i-a distrus căsnicia, dar măcar a murit împăcat.

Frank Norfleet