Flohmarkt(3)

Ziceam ca sunt multe personaje interesante pe la piata de vechituri de aici, din Hanovra. Cand aproape sa ies, l-am vazut pe unul dintre tipii cei mai neobisnuiti: gras, diform chiar, trebaluia langa un stand plin ochi cu viniluri, toate - cel putin toate pe care le-am vazut eu - cu muzica de prin anii 70, adica cea mai buna muzica din cate se pot imagina vreodata. Nu glumesc: aia e muzica! Presupun ca la fel zic cei de 40 de ani despre muzica anilor 80. Wrong! Muzica adevarata e aia din anii 70, punct. Daca imi dovedeste cineva ca nu e asa, o sa aiba de-a face cu mine!

Asadar, sa revenim in piata de vechituri. Tipul ala gras, chiar diform, tot aseza discurile, nu stiu exact pe ce criterii. M-am dus langa el si m-am uitat prin comoara. Intre timp, el a trecut in spatele standului, unde avea doua scaune. Unul masiv, ca sa-l tina, si unul obisnuit, pe care statea un vechi pickup, n-am retinut marca. Oricum, arata ca o valiza din alea cu care pleaca recrutii la incorporare, doar ceva mai mica.

Ma gandeam ca tare mi-as lua vreo cateva viniluri, dar pe ce mai poti asculta in ziua de azi asa ceva? Toata lumea are scule digitale etc. In fine, am auzit ca unele firme au inceput sa produca iarasi pikup-uri. 

Am plecat usurel. N-am facut doi pasi ca din valiza tipului au inceput acordurile unei piese de baza a trupei CCR (Creedence Clearwater Revival). M-am uitat la gras si am vazut ca se uita la mine. Am zis "Suzie Q", iar el a dat din cap, ridicand degetul mare intr-un semn binecunoscut, pe care-l stiu de cand eram copil. Apoi am plecat cu adevarat.

Tipul cu Suzie Q, asezandu-si colectia