Migdalul
Denumire ştiinţifică: Prunus amygdalus; Amygdalus communis.
Prezentare. Migdalul este un
arbore mediteranean, dar poate fi întâlnit şi la noi, în culturi din Dobrogea,
Banat, Oltenia. Aparţine familiei rozaceelor. Nu prea înalt – maximum opt metri
– migdalul are frunze lanceolate şi flori roz sau albe. Fructul este o drupă, în
care se găseşte sâmburele de migdal. Aceşti sâmburi sunt utilizaţi în cofetărie
şi patiserie, în cosmetică şi în farmacie. Pentru terapii medicinale se
folosesc nu numai sâmburii de migdal, ci şi frunzele, florile, cojile, din care
se prepară infuzie şi decoct.
Substanţe active importante aflate în seminţele de migdal: protide, acid oleic, fermenţi, hidraţi de
carbon, acizi organici, săruri minerale, vitamine (mai ales A şi B), emulsină, amigdalină.
Întrebuinţări.
Preparatele
din frunze, flori sau coji de migdal se folosesc în insuficienţe hepatice şi în
caz de tuse, chiar tuse convulsivă. Aceste preparate, precum şi cele obţinute
din sâmburii de migdal, au proprietăţi diuretice, emoliente, calmante, vermifuge,
febrifuge. Cea mai semnificativă valoare terapeutică o au migdalele amare, care
nu pot fi consumate de oameni. Bune pentru consum uman sunt, însă, migdalele
dulci. Migdalele şi seminţele lor sunt atât de folositoare pentru om, încât
vechii evrei considerau acest arbore, cu tot cu fructele sale, ca pe un dar al
lui Dumnezeu. Fructe foarte nutritive, migdalele calmează deranjamentele
stomacale şi readuc digestia la parametrii normali. Sâmburii de migdal acţionează
şi împotriva arsurilor gastrice, fiind folosiţi cu bune rezultate şi în bolile
de piept, în inflamaţii interne, în migrene, în agitaţie nervoasă şi musculară
sau ca adjuvant în tuberculoză şi în diabet. Potrivit unor cercetări de ultimă oră,
sâmburii de migdale ar avea şi efecte anticancerigene. Foarte hrănitoare,
migdala este tonică, revitalizantă, remineralizantă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu