Faceti-va bine (191)

Mirtul

Denumire ştiinţifică: Myrtus communis.

Prezentare. Mirtul este o plantă aromatică, întâlnită adesea ca plantă ornamentală. Se prezintă sub forma unui arbust a cărui înălţime maximă este de cinci metri. Îşi are originile în zona mediteraneană şi face parte din familia mirtaceelor. Mirtul are frunze alungite, groase, cărnoase, frumos mirositoare. Florile sunt mici şi au culoare albă. Fructul de mirt este o nucă. Valoroase din punct de vedere medicinal sunt frunzele mirtului. Unii herbalişti consideră însă că, pentru terapii medicinale, se pot utiliza toate părţile acestei plante. Se prepară – infuzie, tinctură, extracte, soluţii pe bază de alcool, soluţii uleioase, loţiuni şi comprese.

Substanţe active importante: mirtol, cineol, tanin, eucaliptol, acid cafeic, saponozide.

Întrebuinţări. Mirtul este din ce în ce mai des întâlnit în preparatele cosmetice şi în cele de întreţinere a gurii. Pastele de dinţi cu ierburi şi plante medicinale şi aromatice, printre care şi mirtul, au devenit deja obişnuinţă. Remarcabile sunt calităţile tonice şi balsamice ale mirtului. Mirtul are, de asemenea, proprietăţi antiseptice, astringente, hemostatice, fiind folosit cu bune rezultate în afecţiuni ale căilor respiratorii, dar şi în hemoragii interne, hemoroizi, parazitoze intestinale, afecţiuni dermatologice. Importanţă în terapii are şi uleiul de mirt, utilizat, prin tradiţie, în bolile căilor respiratorii, ale căilor urinare şi renale, şi chiar în unele afecţiuni cardiovasculare.