marți, 12 februarie 2013

Maturizarea

Ce înseamnă, la urma urmei, să te maturizezi, tu cel de sex masculin? Aud povestea asta mai tot timpul, spusă de cele mai diferite persoane (de sex feminin) care se pot imagina. Hai s-o luăm sistematic.
În primul rând, a te maturiza, așa cum își închipuie cei (de fapt cele) care s-au maturizat deja, înseamnă să nu mai crezi în Moș Crăciun. Dar nu în sensul, să-i zicem, fizic - nu e vorba de un moș în carne și oase, care vine în decembrie cu cadouri pentru copii și în existența căruia ar trebui să renunți a crede. Sensul e general și distructiv: să nu mai crezi că vreodată, cât e viața ta de lungă, ar putea veni la tine cineva care aduce daruri, indiferent de felul lor. Nu, tu trebuie să te maturizezi și să pricepi că nimeni, niciodată, nu-ți aduce nimic, iar dacă totuși face asta, e clar că urmărește să te exploateze cumva, mai devreme sau mai târziu.
În al doilea rând, a te maturiza înseamnă să renunți la speranța că poate există undeva, în univers, o femeie care să fie prelungirea maică-tii, măcar în ceea ce înseamnă statul lângă tine când ți-e greu, măcar în ceea ce înseamnă înțelegerea problemelor tale și în recunoașterea faptului că ele sunt cu adevărat probleme. Nu, nici vorbă, tu trebuie să bagi la cap că ești cel fără de mamă, că înfrunți singur universul, că dacă te arăți slab măcar o secundă, ești categorisit pe veci drept ăla care n-a ieșit de sub fustele mă-sii etc.
Prietene, asta e cea mai mare păcăleală a tuturor timpurilor. Dacă o înghiți, ești pierdut. Ascultă-mă pe mine: nu trebuie să renunți la Moș Crăciun și o să vezi că mai devreme sau mai târziu o să vină. Nu trebuie să ieși de sub nicio fustă, nu trebuie să accepți cinismul asta. Nu, nu, nu, tu ești cel ce ești, așa cum trebuie să fii, punct. Și cine nu te acceptă să se ducă și cu asta ai terminat. Nu, nu trebuie să accepți perversa înșelătorie a ne-maturizării. Ce, crezi că Mozart s-a maturizat? Sau Dostoievski? Ori Antonioni? Ori Buzzati? Nici pomeneală! Dacă s-ar fi maturizat, ar fi rămas niște simpli meșteșugari anonimi. Dar ei au ajuns pe culmi - știi de ce? Pentru că nu au acceptat să se maturizeze.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!