Cei 13 si misterul (9)

Abia se lumina de ziuă cînd Bonifaciu se trezi din somn şi observă că grajdul se umpluse de frunze. Se ridică încet de la locul lui, dar se împiedică de o frunză de plop pe care scria cu litere roşii: Trecerea oprită.

Se dădu înapoi prudent. Curiozitatea însă îi creştea cu fiecare clipă şi, neputînd rezista ispitei, merse înainte. Văzu că pe toate frunzele erau scrise diferite cuvinte. Începu să citească:

     „PATRU o vor lua la dreapta şi li se va face părul măciucă".

     „CINCI o vor lua drept înainte şi li se vor străpezi dinţii".

     „PATRU o vor lua la stînga şi vor simţi un nod în gît“.

Bonifaciu îşi muşcă mustăţile nerăbdător. Celelalte frunze purtau aceleaşi porunci. Era atît de tulburat şi-i umblau atîtea pla­nuri prin cap, încît nu putu răbda şi-i trezi şi pe ceilalţi. 

Invincibilul Ş se arătă destul de indiferent, deşi băiatul îi sur­prinse un zîmbet misterios care dispăru imediat şi-şi puse în gînd să-l supravegheze îndeaproape. 

Jeff nu-şi putea ascunde încîntarea în faţa noii aventuri. Porthos, mai temător, se agăţase de pantalonii băiatului scîncind că-i e frică. În schimb, Piratul Boşu şi Dick se plimbau ţanţoşi, ţinînd să le impresioneze prin curajul lor pe Beatrice, Rosamunda, Vasilica şi Ursula care scoteau mici ţipete afectate de panică. 

Ortansa şedea mai la o parte, mahmură. Singura ei dorinţă era să ajungă acasă la mama şi să fie cuminte.

—     Băiatul chibzuia. Cele întîmplate i se păreau prea bine ticluite şi risca să fie prins din nou.

—     Totuşi merită să încerci, îşi zise el şi-l privi preocupat pe Petcu cel Blînd.

Măgarul se fîstîci şi se simţi dator să-i răspundă:

—     Bună dimineaţa!

Băiatul îl întrebă într-o doară ce părere avea de tot ce se petrecea. 

  —     Nu ne-am gîndit încă la asta, replică măgarul. Principalul e să-ţi vezi de treabă şi din cînd în cînd să te opreşti şi să te uiţi puţin cruciş.

—     Crezi că e necesar?

Petcu cel Blînd se încurcă.

—    Nu ştiu. Vorbesc mai mult din experienţa altora.

Băiatul oftă. Indivizii se adunaseră în jurul Iui şi aşteptau, cu răsuflarea tăiată, hotărirea decisivă. Invincibilul Ş se retrăsese într-un colţ şi-i cerceta atent cu coada ochiului. 

  —     Trebuie să fim prevăzători. Sîntem în total 13. Ni se cere să ne despărţim în grupuri şi s-o luăm în direcţii diferite. Bine! Dar cu o condiţie. Să ne întîlnim diseară la o anumită oră, într-un anu­mit loc. Cine vrea s-o pornească la dreapta?Indivizii se codiră. În cele din urmă, Vasilica prinse curaj şi cotcodăci înfrigurată: „Eu!“După o lungă şovăire se deciseră Bonifaciu şi Jeff. Mai trebuia unul.

—     Ce zici, Petcule? rînji Invincibilul Ş. Măgarul tresări şi spuse repede:

—    Eu o iau la stînga.

Grupul se completă cu Porthos. 

Pentru stînga se înscriseră Petcu cel Blînd, Ursula, Dick şi Beatrice.Băiatul, Piratul Roşu, Rosamunda, Invincibilul Ş şi Ortansa se hotărîră să meargă drept înainte.După ce fixară întîlnirea la miezul nopţii la copacul trăsnit din faţa grajdului, se despărţiră cu toţii şi porniră în necunoscut.

Cap8