Faceti-va bine (236)

Piperul de baltă

Denumire ştiinţifică: Polygonum hydropiper.

Denumire populară: dintele dracului.

Prezentare. Piperul de baltă este o erbacee anuală. Face parte din familia poligonaceelor şi poate ajunge până la înălţimea de un metru. Din loc în loc, tulpina de piper de baltă prezintă noduri. pre toamnă, culoarea ei devine roşie. Frunzele sunt ascuţite, uşor cărnoase, iar florile se grupează sub formă de spic. Piperul de baltă înfloreşte în lunile iulie, august, septembrie. Atunci când este în plină vegetaţie, planta are un gust piperat, de unde şi numele de piper. Este o specie iubitoare de umezeală. Creşte în flora spontană, în locuri umede. Pentru întrebuinţări medicinale se  recoltează partea aeriană a plantei.

Substanţe active importante: hiperină, persicarină, ramnazină, ulei esenţial. Uleiul esenţial conţine poligonon.

Întrebuinţări. Preparatele obţinute din piper de baltă au acţiune hemostatică şi emenagogă (influenţează desfăşurarea ciclului menstrual), fiind indicate în hemoragii (inclusiv hemoragii digestive), hemoroizi, circulaţie periferică redusă, hipertensiune arterială.

Piperul negru

Denumire ştiinţifică: Piper nigrum.

Prezentare. Condiment aproape indispensabil, piperul este, ca plantă, o liană perenă. Aparţine familiei piperaceelor şi creşte în zonele tropicale, fiind întâlnit, în culturi, şi în Orientul Mijlociu. Tulpina piperului este lungă şi subţire. Dacă nu are de ce să se prindă, se întinde pe pământ, asemenea rugilor de mure. Florile sunt mici şi albe, dispuse în ciorchine, iar fructele au, la maturitate, forma unor boabe de culoare neagră. Piperul este o plantă puternic aromată, având efecte medicinale indiscutabile. Piperul negru este obţinut din fructele ajunse la maturitate, dar necoapte şi uscate. Ceva mai greu de produs este piperul alb, care se obţine din fructe coapte, după ce acestora li s-a îndepărtat coaja (pericarpul).

Substanţe active importante: câteva substanţe specifice – piperină, cavicină. piperamide, ulei volatil. Piperul conţine multe alte substanţe cu impact puternic asupra organismului, printre care se află oleorezina, uleiul gras, proteinele.

Întrebuinţări. Piperul este tonic, relaxant, depurativ, antiseptic. Se întrebuinţează, cu succes, ca stimulator al imunităţii, dar şi în tuse, gripă, febră. În reţetele şi aplicaţiile din medicina chineză, piperul intră în compoziţia preparatelor afrodiziace, stimulative mai ales pentru bărbaţi. Piperul negru contribuie şi la îmbunătăţirea circulaţiei periferice. Este folosit, de asemenea, în tratamentele afecţiunilor reumatismale. Deşi medicina chineză tradiţională îl foloseşte de mii de ani, în Europa piperul este încă puţin utilizat ca plantă medicinală.