Fiind azi ziua despartirii de George Cosbuc (20.09.1866 - 09.05.1918), mi-am adus aminte de o poezie de-a lui care m-a facut sa cred, cand am citit-o, ca poetul era nebun cand a scris-o. Am cautat peste tot date despre viata lui si de nicaieri n-am dedus ca o fi luat-o razna vreodata, precum Eminescu. M-am gandit atunci ca sursa din care am luat poezia respectiva mi-a furnizat un text contrafacut, un fel de farsa. Pentru ca sunt cateva ciudatenii pe care eu nu mi le pot explica.
Anume: primele patru versuri sunt scrise in stilul lui Cosbuc, cu rima, intr-o metrica si o masura pe care le gasim in destule alte poezii ale lui. Urmatoarele 11 versuri insa sunt albe, e vorba mai degraba de proza, ceva cu totul neobisnuit la Cosbuc. In afara de asta, atmosfera, imaginile, sunt pur si simplu neobisnuite, totul este sumbru, chiar macabru, Dumnezeu nu e prezent, un adevarat cosmar, mai cu seama ca totul se petrece in jurul Manastirii Cozia. Daca ar citi poezia asta, cred ca Stephen King ar fi invidios.
Poezia, intitulata "Cantec demonic", se gaseste in volumul III din editia de "Opere alese" ale lui Cosbuc, aparuta in 1977 la Editura Minerva - asa numita editie Scridon, dupa numele celui care a ingrijit-o. Va spun si pagina: 507. Daca are cineva acces la ea, il rog sa verifice daca e vorba de o farsa ori textul este cu adevarat scris de Cosbuc in aceasta maniera. Uite poezia:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu