Scânteiuța
Denumire știinţifică: Anagallis arvensis.
Prezentare. Scânteiuţa este o plantă ușor de recunoscut și prin
faptul că tulpina și ramurile sale sunt la nivelul solului, numai rareori fiind
erecte. Florile de scânteiuţă sunt roșii sau albastre, dezvoltându-se pe tot
parcursul verii și la începutul toamnei – planta aceasta având o lungă perioadă
de înflorire. Scânteiuţa este mai degrabă o buruiană decât o plantă de fâneaţă.
Face parte din familia primulaceelor. Pentru
nevoi medicinale se recoltează toată planta, în perioada ei de maximă vegetaţie,
adică puţin înainte de înflorire. Prin prelucrare se obţin extracte, tincturi, macerate, cataplasme, pulbere.
Substanţe active importante: saponine, flavone, tanin, enzime, tonoide. Datorită compușilor
săi deosebit de toxici, preparatele pe bază de scânteiuţă se vor folosi cu precauţie.
Întrebuinţări. Preparatele obţinute din scânteiuţă sunt puternic
depurative, dar și expectorante și sedative. Sunt recomandate în afecţiuni ale
căilor respiratorii, în caz de suferinţe biliare (litiază), hemoroizi, astenii
nervoase, depresii, unele alergii, infecţii ale căilor urinare, epilepsie.
Scânteiuţa se utilizează și în vindecarea unor afecţiuni dermatologice (răni
care nu se închid, răni ulcerate, pecingine, eczeme), precum și în afecţiuni
oftalmologice (de pildă, în cazul senzaţiei de corp străin în ochi).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu