Sorbestreaua
Denumire ştiinţifică: Sanguisorba officinalis.
Denumire populară: cerbărea, cerbăreaua.
Prezentare. Sorbestreaua este o erbacee perenă, aparţinând familiei
rozaceelor. La maturitate poate ajunge până la înălţimea de un metru. Are un
rizom gros. Tulpina aeriană este dreaptă şi se ramifică în partea superioară.
La baza tulpinii, frunzele formează o rozetă, în timp ce pe restul plantei
acestea sunt dispuse pe un peţiol lung, aşa cum sunt aşezate frunzele de salcâm.
În vârfurile ramurilor apar florile, sub formă de capitule. Culoarea florilor
este mov spre roşu purpuriu. Sorbestreaua înfloreşte pe tot parcursul verii.
Fructul ei este o nuculă. Creşte mai ales în zonele montane, fiind frecventă în
fâneţele de pe munte şi de sub munte, mai ales în locuri umede, precum şi prin
tufărişuri. Din punct de vedere medicinal, se valorifică planta în întregul ei.
Se prepară: decoct, infuzie, extracte, pudră, tinctură, cataplasme.
Substanţe active importante: ulei esenţial, tanin, saponină şi, mai ales, o substanţă
specifică numită sanguisorbină.
Întrebuinţări. Preparatele din sorbestrea au proprietăţi sudorifice,
digestive, antiinflamatoare, diuretice, cicatrizante. Gargara cu infuzie de
sorbestrea combate inflamaţiile dentare, gingivitele, opreşte sângerările
bucale. Pudra de sorbestrea este eficace
în sângerările nazale. Sorbestreaua se utilizează în terapii privind
enteritele, diareile copiilor, dizenteriile, digestia defectuoasă. Destul de puţin
cercetată, această plantă are – după părerea unor specialişti – şi proprietăţi
relaxante, adică ar conferi, celui care o consumă, bună dispoziţie, poftă de
viaţă. Plantă de fâneaţă, sorbestreaua este căutată de naturişti, Aceştia o
întrebuinţează în salatele de crudităţi. Cunoscătorii, printre care şi Jean
Valnet, dau încă o notă bună acestei plante deoarece, pusă în vin (frunzele şi
tulpinile), îi conferă acestuia „calităţi de stimulare, bună dispoziţie,
răcoritoare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu