Denumire ştiinţifică: Verbena officinalis.
Prezentare. Sporiciul este o erbacee mare, cu tulpina dreaptă,
modelată de patru muchii, având o înălţime de circa un metru. Aparţine familiei
verbenaceelor. Este o plantă medicinală comună, răspândită în zone părăsite,
necultivate, pe marginea drumurilor de ţară, pe pârloage, pe terenuri înţelenite.
Frunzele sunt peţiolate, opuse, cu forme diferite, în funcţie de poziţia lor pe tulpina
plantei. Florile, de mici dimensiuni, grupate în spic, au culoare roşie sau violetă, uneori
albă. Sporiciul înfloreşte cinci luni pe an, din iunie şi până în octombrie. Pentru uz
medicinal se foloseşte partea aeriană a plantei, din care se prepară infuzie,
decoct, extras, tinctură.
Substanţe active importante: două substanţe specifice – verbalina şi verbenozida, apoi
taninuri, substanţe amare, revulsină, invertină. Datorită acestor compuşi foarte activi, sporiciul se va folosi
numai sub asistenţă de specialitate.
Întrebuinţări. Preparatele din sporici sunt recomandate în afecţiuni
digestive (dispepsii), hepatice şi renale (colici), respiratorii (bronşită,
astmă). Au şi influenţă calmantă, chiar sedativă, fiind utilizate în terapii
împotriva insomniilor, nevralgiilor, reumatismelor, asteniei. Se spune că
sporiciul ar avea acţiune benefică şi în ceea ce priveşte întărirea rădăcinii
firului de păr. De altfel, sporiciul este un puternic stimulator general, resuscitând
întregul organism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu