Micul print (9)

      Cred că micul prinţ, când a fugit de-acasă, s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. În dimineaţa plecării, a făcut o mare rânduială pe planetă. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi. Avea doi vulcani activi. Numai buni pentru a-şi încălzi gustarea de dimineaţă. Mai avea şi un vulcan stins. Însă, după cum spunea el: „Nu se ştie niciodată!” Aşa încât a curăţat deopotrivă şi vulcanul stins. Vulcanii, dacă sunt bine curăţaţi, ard domol şi liniştit, fără erupţii. Erupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. De bună seamă, noi, cei de pe Pământ, suntem mult prea mărunţi pentru a ne curăţa vulcanii. De aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de neajunsuri.

       Micul prinţ, cuprins de o uşoară tristeţe, smulse apoi şi ultimii puieţi de baobab. Deoarece credea că nu se va întoarce niciodată. Toate acele treburi obişnuite i se părură însă, în dimineaţa aceea, nespus de dragi. Iar pe când stropea, pentru cea din urmă oară, floarea, şi se pregătea să o pună la adăpost sub clopotu-i de sticlă, se pomeni că-i vine-a plânge.

        - Rămâi cu bine, îi spuse florii.

        Ea însă nu-i răspunse.

        - Rămâi cu bine, spuse el din nou.

        Floarea tuşi, dar nu din pricina răcelii.

        - Am fost o proastă, îi zise ea în cele din urmă. Îţi cer iertare. Caută să fii fericit.

 

      Micul prinţ se miră că nu-l mai dojeneşte. Rămase locului, descumpănit, cu clopotul de sticlă în mână. Nu ştia ce să mai creadă despre această blândeţe.

     - Ei bine, da, te iubesc, zise floarea. N-ai bănuit nimic, din vina mea. Dar n-are nicio importanţă. Şi tu ai fost la fel de prost ca şi mine. Caută să fii fericit ... Lasă clopotul de sticlă-n pace. Nu mai am nevoie de el.

         - Bine, dar vântul ...

       - Nu sunt chiar atât de răcită ... Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască. Doar sunt o floare ...

         -  Bine, dar fiarele ...

     - Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi, dacă vreau să aflu cum arată fluturii. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. Altminteri, cine să mai treacă pe la mine? Tu o să fii departe ... Cât despre fiare, nu mă tem deloc. Am ghearele mele. Şi-i arătă, cu nevinovăţie, cei patru spini ai săi. Apoi adăugă:
         - Şi n-o mai lungi atâta, e enervant! Te-ai hotărât să pleci. Pleacă!

         Deoarece nu voia ca el s-o vadă plângând, atât era de mândră floarea ...

Cap10 Cap1