Teiul
Denumire ştiinţifică: Tilia tomentosa.
Denumiri populare: teiul argintiu,
teiul alb, teiul văratic.
Prezentare. Teiul alb este un arbore
înalt – poate atinge şi înălţimea de 30 de metri. Aparţine familiei tiliaceelor. Lemnul său are culoare alb-roşietică, fiind
uşor şi omogen. Coroana teiului este bogată şi plină de ramuri. Frunzele au conturul inimii şi sunt peţiolate. Florile,
alb-gălbui, sunt melifere şi plăcut mirositoare, mierea de tei fiind un aliment
excepţional. Teiul creşte în păduri, în grădini, în parcuri, ca arbore de ornament
pe aliniamentul străzilor şi şoselelor, pretutindeni în zonele de câmpie şi de deal.
Pentru uz medicinal se recoltează florile, din care face infuzie. Tot din flori
de tei se prepară şi decoctul, atât
de cunoscut tuturor acelora
care beau ceai de
tei. Alte preparate din flori de
tei – mixtură, extract fluid, hidrolat, precum şi minunata infuzie mixtă din
flori de tei şi flori de portocal.
Substanţe active importante: glucide, steroli,
taninuri, oxidază, vitamina C, ulei volatil, zahăr, colină, acetilcolină, un
compus specific numit tilirozidă.
Întrebuinţări. Preparatul din flori de tei este hipnotic, sudorific, diuretic, antispasmodic, antiinflamator, emolient,
antitermic, calmant general. Infuzia de tei are şi proprietatea de a fluidiza sângele, de a pune
sângele în mişcare, ceea ce are ca efect şi curăţirea
sângelui şi, prin urmare, reducerea toxicităţii din organism. Pentru aplicaţii terapeutice interne, infuzia de tei este necesară în cazuri de gripă, răceală, bronşite, tuse
convulsivă, insomnii, stări de ipohondrie, stări de nervozitate, oboseală accentuată
a creierului, tulburări digestive pe fond nervos, dureri musculare, arterioscleroză,
dureri de rinichi. Extern, teiul este folosit pentru refacerea întregului
organism (băi în infuzie de tei), dar şi pentru tratarea amigdalitelor şi a
afecţiunilor bucale (se face gargară).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu