Mîţa noastră
a făcut cinci pui; ei au fost înecaţi. Spre uimirea noastră, a doua zi, în
coşul unde fătase mîţa am găsit un pui de iepure, ca de două-trei zile. Cum a
observat mîţa că ne apropiem de culcuş, a venit mieunînd şi s-a suit lîngă
odrasla ei, care îndată a început să sugă cu toată pofta. Oare de unde să-şi fi
dobîndit mîţa puiul de iepure? Nu e alt răspuns decît că a ieşit la vînătoare,
ca de obicei, în trifoiştea care se întindea după casă, şi a găsit puiul de
iepure. Altădată l-ar fi omorît şi l-ar fi mîncat; acum, că şi-a pierdut puii,
l-a adus acasă teafăr şi l-a adoptat.
La vreo două
zile îmi vine în minte să încerc o experienţă. Am luat iepuraşul, pe cînd
„mama" era pe undeva prin bucătărie, şi l-am dus în marginea trifoiştii,
apoi m-am aşezat la pîndă. Nu a trecut o jumătate de oră şi am auzit mieunatul
jalnic al pisicii. Işi chema puiul, parcă acesta ar fi avut glas să răspundă ca
pisoii! Am prins mîţa şi am dus-o cam la zece paşi de locul unde aşezasem
iepuraşul şi de unde acesta abia se depărtase două-trei şchioape. Stătea ghem,
moţăia. Mîţa a început să dea tîrcoale. Cînd a observat iepurele, s-a tupilat,
aşa cum fac mîţele cînd vor să sară asupra prăzii. Apoi a început să se
tîrască, să se apropie tupilată, pînă a ajuns la distanţă bună pentru ultima
săritură. E gata cu iepuraşul nostru!
Tocmai voiam să intervin, cînd mîţa se ridică în picioare şi merge repede,
mieunînd, la puiul de iepure, îl linge, îl mîngîie. Il recunoscuse că e... al
ei.
A urmat o
încercare disperată de a lua în gură puiul şi a-l transporta spre casă. Văzînd
cum se necăjeşte, am ridicat puiul şi, escortat de mama îngrijorată, l-am dus
la culcuşul din coş. Mîţa îndată s-a aşezat, covrig, lîngă el şi iepuraşul a
început să sugă.
Iepurele
s-a făcut mare, aproape cît mîţa. Mînca verdeţurile pe care i le dădeam, dar
din cînd în cînd se mai înfrupta şi din laptele doicii.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu