Trei milenii de umor (39)

Soţia unui prieten i-a solicitat părerea lut Victor Babeş asu­pra diferenţei dintre reumatism şi gută. Eminentul bacteriolog i-a răspuns:

—    Stimată doamnă, deşi am păşit în afara specialităţii mele, îndrăznesc să fac o comparaţie plastică pentru ca să mă pu­teţi înţelege: dacă cineva v-ar prinde gingaşul dumneavoastră picioruş într-o menghină de oţel şi ar strînge pînă vă doare, aceasta ar fi reumatismul. Dacă braţul menghinei este strîns cu încă cîteva învîrtituri în plus, atunci obţineţi senzaţia de gută!

Sigmund Freud s-a stabilit la Lon­dra. Omul care prin cercetările sale a ridicat oficialităţile timpului împotriva sa, dar a impulsionat puternic arta şi lite­ratura contemporană, a suferit o intervenţie chirurgicală com­plicată în zona gurii. Silit să poarte o proteză de cauciuc, el pronunţa foarte greu cuvintele străine. Odată, cînd l-a vi­zitat cîntăreaţa Yvette Guilbert, omul de ştiinţă i-a spus:

—    Vă rog să mă scuzaţi, dar proteza mea nu vorbeşte fran­ţuzeşte!

—    E greu de păstrat o taină? l-a întrebat o pacienta pe psihia­trul A. E. Moche, bine cunoscut pentru preocuparea lui în do­meniul problemelor generale ale vieţii.

—     Cred că da, a răspuns omul de ştiinţă. În ceea ce mă pri­veşte, dacă aş şti că pălăria mea îmi cunoaşte planurile, aş arunca-o imediat în foc...

Autorului lucrării „La Tristesse et la Joie“, Georges Dumas, profesor titular la Sorbona, îi plăceau uneori micile glume făcute de la catedră. Aducînd într-o zi în amfiteatru un pa­cient, psihiatrul le-a spus cursanţilor:

—    Acest om susţine despre sine că este nemuritor. Care este tema noastră? Să-i dovedim contrariul!

Într-o după amiază, Grigore Antipa, obosit după munca în laborator, s-a dus la Herăstrău ca să pescuiască. N-a apucat însă să arunce bine undiţa că în spatele lui a apărut omul legii, care i-a spus cu o voce tunătoare:

—    Cu ce drept pescuiţi aici?

Antipa l-a măsurat de jos în sus pe jandarm, şi i-a răspuns:

—    Cu dreptul intelectualului superior, care subjugă lumea animalelor inferioare...

—    Aşa? făcu jandarmul mirat. Atunci, vă rog să mă scu­zaţi. Nu pot totuşi cunoaşte toate dispoziţiile care apar de pe-o zi pe alta!...

Un bogat al vremii l-a invitat pe Emil Racoviţă în casa sa, unde venise lume multă şi pestriţă. Privind fudul mulţimea oaspeţilor, bogatul l-a întrebat pe Racoviţă:

—    Domnule profesor, puteţi să-mi spuneţi din ce cauză se pot întîlni savanţi în saloanele bogaţilor, iar din ultimii nici unul în casele savanţilor?

—    E simplu, a răspuns calm Racoviţă. Savantul cunoaşte va­loarea bogăţiei, pe cînd bogătaşul habar nu are de valoarea ştiinţei!

Constructorul celebrului muzeu Guggenheim din New-York, Frank Lloyd Wright, a apărut în calitate de martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. Preşedintele tribunalului l-a în­trebat:

—     Care este ocupaţia dumneavoastră? 

—     Eu sunt cel mai mare arhitect în viaţă!

Rîndurile de mai sus au apărut în presa de după amiază. Seara, un prieten i-a reproşat lui Wright:

—     Bine, Frank, nu ţi-a fost ruşine să faci o astfel de decla­raţie, lipsită de modestie?

—    Ce vrei, s-a apărat arhitectul. N-am avut încotro. Nu uita că acolo orice declaraţie se face sub prestare de jurămînt!

P38