duminică, 5 ianuarie 2014

Mici intamplari cu animale (182)

Că o căţea pierzîndu-şi puii adoptă şi alăptează altă li­ghioană, sugătoare şi ea, am auzit şi am văzut în multe rîn­duri. Că o cloşcă adoptă şi ea pui străini de neamul ei, se vede adesea. Dar ca o cloşcă să adopte căţei, drept să spun, n-am mai pomenit.                                                                             
Faptul este riguros exact, iar fotografiile pe care le am mă dispensează de jurăminte şi mă apără de bănuieli,că m-aş întrece cu gluma.
O cloşcă, care îşi părăsise ouăle înainte de vreme sau din care aşteptase zadarnic să mai iasă ceva, a rămas cu toate atributele cloştii, minus progenitura. Umbla înfoiată, clon­cănea, chema puii absenţi — tot şartul. Şi deodată se pome­neşte amicul meu că cloşca adoptă, cu toată seriozitatea, nişte dolofani de căţeluşi. Ii ia sub aripi, îi purică, îi păzeşte, um­blă cu ei, îi apără, îi veghează. Puii adoptivi primesc, cu oa­recare obrăznicie, părţile ce le convin. Dar neînţelegînd limba găinească, nu există mare coeziune în această ciudată fami­lie. Biata cloşcă cîrîie cu devotament, chemînd puii cînd des­coperă vreo trufanda — bob de grîu, viermuşor apetisant. Dar căţeii, se înţelege, nu pricep şi nici n-au ce face cu bobul de grîu sau cu viermuşorul şi răspund cu jocuri şi cu giumbuş­lucuri de căţei. Nişte pui foarte obraznici. Biata cloşcă le suferă toate apucăturile cam grosolane: o trag de aripi, dau cu laba, îi iau capul în gură; jocuri cu totul nepotrivite, năz­drăvănii cu totul deplasate fată de o găină. Cloşca rabdă însă toate, cu un devotament demn de admirat. Iar cînd că­ţeii, dispreţuind căldura aripilor, dorm tolăniţi la soare, cloşca le veghează somnul.
Ciudată deplasare a simţului matern! 
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!