Femei comuniste(1)

Va prezint, incepand de azi, o serie de interviuri realizate in anii 70 de numitii Vasile Tincu si Carol Roman cu diverse tovarase, femei ale muncii de la orase si sate. Nu exclud posibilitatea ca parte din ele sa fi ajuns in functii importante dupa 89, gratie imediatei lor inscrieri in partidul excretat de Ion Iliescu. Cine afla ceva in sensul asta, sa-mi dea de veste.

Dovediţi spirit revoluţionar? Luptaţi cu neajunsurile?

IULIA ANDREOIU, muncitoare la Întreprinderea textilă „Bucegi”- Pucioasa, Dîmboviţa

—    Sînt două întrebări. Cred că prima ar de­riva dintr-un răspuns pozitiv la a doua.

—    Se poate şi aşa. Mai ales că prima între­bare solicită un răspuns în care să spuneţi cum dovediţi în viaţă şi în muncă acest spirit cute­zător, comunist.

—    Aşa este. Şi nu doriţi, probabil, vorbe ci...

—   Fapte, exemple concrete. La care, evi­dent, m-ar interesa şi eficienţa lor. Dar, în definitiv, de ce ne temem, atît, de vorbe? De vorbele care exprimă faptele?

—  Nu ne temem de vorbele care ilustrează fapte. Ci de cele care tind să le ia locul... Ştiţi şi dumneavoastră că sînt şi din acestea şi ele aduc un mare prejudiciu, atenuînd, sau chiar frînînd iniţiativa, atunci cînd ajung la „preţ” vorbăreţii, demagogii, nu cei care înfăptuiesc ceva. Eu sînt pentru vorbe puţine şi pentru multă muncă, pentru ceea ce numiţi dumneavoastră, în presă, spiritul de autonemulţumire. Oricît de meşteşugite şi de avîntate ar fi vor­bele, ele au temei în conştiinţă doar atunci cînd sînt urmate de fapte. Desigur, faptele presupun, înainte de orice, o angajare conştientă, entu­ziastă, în marele efort de edificare a ţării, o luptă necurmată cu neajunsurile şi inerţia, ne­voia de a iscodi căi şi mijloace spre a perfec­ţiona întreaga activitate, răspundere şi deplină întrajutorare colectivă. Şi încă ceva — o con­tinuă zbatere cu tine însuţi, spre a fi mai bun ca ieri, iar mîine mai bun, mai capabil ca azi.

     E uşor? Nu este uşor, dar adevăratul spirit revoluţionar este spiritul luptei şi al faptei spre mai bine. Izvorît din conştiinţa de comunist, de om al muncii, căruia partidul i-a încredinţat cea mai nobilă şi mai înălţătoare menire, aceea de a zidi propria sa fericire şi demnitate, de a făuri societatea socialistă şi comunistă pe pămîntul patriei noastre. Aşa înţeleg eu lucrurile.

—     Le înţelegeţi bine şi le spuneţi frumos. Care ar fi, deci, faptele ce izvorăsc din temeiul conştiinţei noastre de ziditori ai unui prezent şi viitor comunist, pentru noi cei de azi şi pentru cei care ne vor urma?

—     Faptele? Cuprind tot ce facem şi realizăm fiecare dintre noi. In primul rînd aici, la locul de muncă. Apoi în viaţă. Eu sînt firăreasă, con­duc, adică, activitatea unui sector cu 34 de răz­boaie, la care lucrează şase ţesătoare. Toate tinere, cea mai „bătrână^” avînd 28 de ani. Două fete abia au sosit din şcoala profesională. Dar s-au integrat imediat în ritmul de lucru al echipei. Ne depăşim în mod regulat planul de pro­ducţie şi dăm ţesături numai de calitate superioară!

—      Tot timpul au mers lucrurile astfel?

—   Nu, nu tot timpul. A trebuit să întronăm ordinea şi disciplina în formaţiunea noastră de lucru, sinceritatea şi corectitudinea. Sîntem cu toate prietene, ori asta presupune întrajutorare şi cinste. Cînd am aflat că una dintre fete a luat certificat medical... pentru a se pregăti de o nuntă, să nu vă mai spun prin ce foc critic a trecut. Retribuţia este în acord global pe echipă şi nimeni nu are dreptul să-şi însuşească ceva din truda altora, să perturbeze bunul mers al producţiei şi al muncii. În restul timpului, mergem de multe ori împreună la spectacole, în excursii, organizăm petreceri la cîte una din familiile noastre. La care vin şi cele două tinere încă necăsătorite. Căci petrecerea timpului liber în comun ne uneşte, dezvoltă prietenia şi spi­ritul de întrajutorare muncitorească. Vi se par lucruri banale, nu?

—    Nu mi se par deloc banale. Aşezarea vieţii şi a muncii colectivului pe temeiurile morale ale eticii şi echităţii comuniste, instaurarea unor principii cu atîta rezonanţă omenească în confi­guraţia faptelor noastre diurne, sînt cerinţe fireşti, dar nu banale. Mă interesează însă şi modul în care dumneavoastră, personal, „pri­viţi^” şi dincolo de ringurile pe care le aveţi în primire, cum vă preocupă şi bunul mers al acti­vităţii din celelalte sectoare?

—  Poate că nu chiar „dincolo^” dar în orice caz, cuprind întreaga activitate, inclusiv, deci, a mea, a noastră. La jumătatea anului trecut am propus în adunarea oamenilor muncii o transformare la războaie care a fost acceptată şi aplicată imediat. Maşinile aveau cîte două suluri pe care se derula urzeala pentru aceeaşi ţesă­tură. Oricît de bine ar fi fost ele reglate, tot îşi modificau „tensiunea^” de rulaj. Rezultatul: capete de urzeală, care se rebutau, plus exis­tenţa unor „piscuri^” ce influenţau calitatea ţesă­turii. Am propus să fie folosit un singur sul. Eficienţa: economisirea a peste 8 000 metri de urzeală pe secţie, în 24 de ore, îmbunătăţirea calităţii ţesăturilor. De asemenea, am propus o mai bună folosire a spaţiului de producţie şi îmbunătăţirea aprovizionării cu canete — care a avut drept rezultat o sporire a productivităţii muncii. Sectorul de pregătire a canetelor se afla la un etaj superior şi materialul venea la noi pe o bandă transportoare. Or, nu întot­deauna primeam ce ne trebuie. Această situaţie favoriza şi un anumit soi de indisciplină. Cînd cineva avea „chef^” să plece de la război, spunea că se duce „sus^”, după material, căci n-a primit ce-i trebuie. Se crea un du-te-vino cu efectele corespunzătoare asupra producţiei şi producti­vităţii muncii, o poartă, deci, pentru indisci­plină. Şi, cum în secţie era destul loc, am pro­pus mutarea sectorului preparare lîngă noi. S-a aplicat şi treburile merg foarte bine. Aprovizio­nare ritmică, productivitate crescută, ordine şi disciplină. Plus posibilitatea unui control efi­cient.

—   Această „căutare^” caracterizează şi restul colectivului? Există o atmosferă stimulatoare a iniţiativei, a căutărilor de soluţii noi, a valorifi­cării experienţei, într-un cuvînt, a creativităţii?

—    La noi s-a instaurat, în cadrul larg al democraţiei muncitoreşti, un spirit de adevărată căutare a unor mijloace de îmbunătăţire a fluxului tehnologic, de perfecţionare a produc­ţiei şi a muncii. Cuvîntul muncitorului este ascultat, propunerile valoroase aplicate imediat. Sînt foarte multe sugestii şi propuneri care vin din partea muncitorilor şi a căror punere în practică are o deosebită eficienţă economică.

  —     Ne-aţi putea da un exemplu de iniţiativă valoroasă, de propunere adusă în faţa adunării  oamenilor muncii de o altă muncitoare?

  —      Dar, am mai spus, propuneri şi sugestii, soluţii care izvorăsc din nevoia pe care o simte fiecare om al muncii din întreprinderea noastrăj de a contribui la mai buna organizare a pro­ducţiei şi a muncii, la perfecţionarea întregii activităţi sînt foarte multe. Dintre ele îmi vine acum, în minte, propunerea făcută de munci­toarea Paulina Tîlvan. Noi avem o secţie cu războaie ultramoderne, fără suveică. Se lucrează minunat la ele, chiar mai uşor aş zice, dar soli­cită un spor de atenţie, de iuţeală şi o foarte bună calificare profesională. Experienţa i-a arătat Paulinei că o bună muncitoare poate lucra la mai mult de 7 războaie, dacă-şi organizează bine marşrutul, adică traseul de supra­veghere a maşinilor. A propus trecerea la 10 războaie şi a început, bineînţeles, cu ea. A demonstrat că se poate, că nu e vorba de efort în plus, ci de o mai judicioasă organizare a muncii. Acum întreaga secţie lucrează astfel, eficienţa repercutîndu-se în special asupra creş­terii productivităţii.

—    In ce rezultate se cumulează acest spirit revoluţionar al oamenilor muncii, eficienţa pro­punerilor şi a activităţii colectivului?

—   Colectivul de ţesători şi filatori şi-a înde­plinit şi depăşit sarcinile de producţie şi angajamentele asumate, dînd mari plusuri la valoa­rea producţiei globale şi a producţiei marfă. Cum? Prin introducerea necontenită a noului în producţie, prin mai buna organizare a producţiei şi a muncii. Propunerile izvorîte clin experienţa practică a oamenilor muncii au avut o pondere hotărâtoare. S-a realizat un număr dublu de articole noi, şi, prin punerea la punct a unui procedeu pentru obţinerea de ţesături în amestec, s-a economisit materie primă în valoare de peste 1300 000 lei. S-au întocmit, de ase­menea, 12 studii pentru introducerea de noi tehnologii, pentru asigurarea unei aprovizionări ritmice a locurilor de muncă etc. — ce au la bază spiritul inventiv şi dorinţa de perfecţionare a activităţii de producţie a întregului colectiv al întreprinderii. Iată numai cîteva fapte, dar nu­mărul lor este infinit mai mare.

Intrerupem interviul nostru aici. Sigur, el reflectă preocupări doar din cîteva domenii ale muncii şi vieţii unui om, ale unui colectiv. Edi­ficatoare, însă, pentru modul în care se înţe­lege transformarea principiilor dc muncă şi de viaţă în faptă. In fapta care nu se mulţumeşte cu ce ai realizat ieri şi nici azi, ci iscodeşte mereu, drumul spre mai bine. Aşa cum spunea, pe la începutul acestei convorbiri tînăra comu­nistă Iulia Andreoiu.