Mici intamplari cu animale (193)

O aventură ciudată a unui iepure

Mihail Sadoveanu scria în revista de vînătoare „Carpaţii": „Se produc uneori coincidenţe bizare, care au ceva misterios şi înfricoşat. Aşa prietenul Ionel Pop îmi povesteşte că o partidă de prieteni vînători, încărcaţi într-un automobil, au umblat drumuri de munte oprindu-se, rătăcind drumul, întorcîndu-se îndărăt ca să apuce pe o cale mai bună; au găsit într-o vale, cu căruţa stricată, pe un negustor măcelar, care i-a rugat să-l ia neapărat pînă în oraşul lui, unde are treburi ce nu suferă în­tîrziere; l-au luat, au intrat pe şoseaua pe care se

poate merge cu cea mai mare iuţeală şi, la o cale ferată, au găsit bariera pusă; au dat înapoi, căci se grăbeau, şi au răzbit în altă parte, la alt pasaj, tocmai în clipa cînd trebuiau să fie surprinşi şi zdrobiţi de tren. Situaţia măcelarului, pe care îl aşteptau afa­cerile şi registrele, apare ca cea mai impresionantă, însă este numai în aparenţă, deoarece eroii acestei drame — şi locomo­tiva, şi automobilul, şi prietenii, şi întîrzierile, şi popasurile, şi bariera, şi viteza — au făcut tot ce a trebuit ca să se producă deznodămîntul înscris şi în fiecare din ele şi în armonia ansamblului — dacă ne e permis să întrebuinţăm această expresie. Zilele trecute făceam drumul de la Teiuş la Sebeş şi Oaşa Mică. Ajungînd maşina într-un anumit loc, în apropiere de Lancrăm, la o pantă uşoară a drumului, domnul Şuster, şoferul, mi-a arătat în marginea dreaptă a şoselei locul unde un iepure a făcut o săritură ciudată. Faptul se petrecuse cu cîteva zile înainte.

Un automobil cu doi călători grăbea pe acelaşi drum, către Sebeş, cu o viteză de şaizeci de kilometri pe oră. Iepurele se oprise în zori de zi dincolo de şanţ, sub protecţia unei tufe, şi dormita. Zgomotul maşinii l-a trezit. S-a ridicat ca să se sal­veze prin unicul lui mijloc — fuga. A făcut o săritură, maşina a fost asupra lui: apariţie înfricoşată. A doua săritură a iepurelui, din resortul celei mai mari spaime, a fost făcută ca să treacă pe dinaintea sau pe deasupra acelui obstacol. Săritura a fost făcută aşa încît animalul a întîlnit parbrizul automobilu­lui în viteză; a spart parbrizul în partea dreaptă, ca o ghiulea, împroşcînd tăndările de sticlă şi rănind pe călătorii din fund, şi în aceeaşi clipă a căzut pe genunchii călătorilor, într-un ultim spasm.

Spaima călătorilor a egalat-o pe a iepurelui, uimirea lor du­rează încă..."
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor