Educatie sanitara in comunism (6)

Surpriza

De cîte ori îşi aminteşte, Sandu încearcă un fel de tristeţe aparte; un sentiment de regret, de părere de rău, o suferinţă anume, şi în gîndul său îşi reproşează sincer, cu toate că ştie precis că n-a făcut-o cu rea in­tenţie şi nici din neştiinţă.

Dar tocmai pentru aceasta, îl mustră pe el conştiinţa şi gîndurile nu-i dau pace; este cu atît mai condamna­bil, cu cît a făcut-o din neglijenţă, dintr-un fel de ne­socotinţă, din desconsiderare a muncii mamei sale, care trudeşte din zori şi pînă-n seară pentru ca lui să nu-i lipsească nimic.

     In seara aceea Sandu era foarte obosit. Abia aştepta să mănânce să se poată culca.

Ce nu făcuse în timpul zilei?

De dimineaţă, după ce şi-a pregătit lecţiile, s-a dus pe terenul de sport. Avea antrenament la oină. În curînd va avea loc un campionat între şcoala lui şi o altă şcoală. Şi colegii săi puneau toată nădejdea în el. Aproape că era cel mai bun din echipă.

Apoi a venit acasă, a mâncat şi a plecat la şcoală.

Azi fusese şi ora de gimnastică. Ce exerciţii fru­moase i-a învăţat tovarăşa. Le făcuseră în curte, cu toate că abia dăduse un ropot de ploaie şi pământul mai era încă ud.

După terminarea orelor, Sandu s-a dus cu doi prie­teni în parc. Era aşa de plăcut în seara aceea! Şi cît de bine e să te plimbi după atîtea ore de stat pe scaun.

Sandu avea, aşadar, toate motivele să fie obosit. De aceea, cum termină masa, se dezbrăcă şi nici nu apucă bine şă pună capul pe pernă că adormi deîndată.

A doua zi se trezi la şapte, ora lui obişnuita. Avea multe lecţii de pregătit şi nu-şi putea permite luxul de a trîndăvi. Se simţea bine, odihnit. Avusese un somn profund şi toată oboseala îi trecuse. Simţea chiar o poftă de lucru deosebită şi un fel de mulţumire care-i crea o bună dispoziţie. Îşi făcu obişnuitele mişcări de destindere, încă înainte de a părăsi patul, şi... ţtşti, dintr-un salt fu jos, gata să-şi scuture şi să-şi aerisească aşternutul.

Dar, surpriză... pe pernă şi pe locul unde în timpul somnului îşi sucise şi răsucise picioarele, cearceaful era îmbîcsât de murdărie; o murdărie ce-i amintea lui Sandu locurile prin care colindase cu o zi înainte şi mai ales zgura roşie proaspăt adusă pe terenul de sport. Cît praf se stârnise acolo!

Aşadar asta era. Cu oboseala care-1 doborîse şi în graba lui de a se culca, neglijase elementara grijă de a se spăla. Şi asta tocmai aseară, cînd, mama îi spusese cu glasul ei cald şi bunătatea ce o caracteriza: „Puiul ma­mei, ţi-am schimbat patul; să nu uiţi să pui tu lenjurile murdare la locul ştiut; mama se grăbeşte în schimbul de noapte”.

Sandu parcă-i vedea aievea chipul blajin, obosit; şi privind albul imaculat al pernei şi cearceafului apretate de mîinile ei, o lacrimă i se prelinse pe obraz. „Cum a putut el si nesocotească astfel truda mamei sale, pe care o iubea nespus?! Nu-şi va ierta asta niciodată!”

Cap5