Femei comuniste(4)

Există meserii „grele” şi „uşoare”?

MARIA STĂNESCU - Membră în Biroul Consiliului Naţional al Femeilor

—  Un răspuns categoric este dificil de dat. Nu trebuie să uităm că fiecare meserie are o seamă de dificultăţi specifice. La femei, ca de altfel şi la bărbaţi — operează binomul „cerinţe-aptitudini”. Dacă pentru o anume cerinţă profesională ai respectivele aptitudini, rezolvarea apare evidentă. Şi totuşi, ca să fim realişti, nu trebuie trecut chiar uşor peste existenta unor diferenţe psiho-fizice dintre sexe, ceea ce le favo­rizează sau le îndepărtează de anumite meserii, de unde devin pentru ele „grele” sau „uşoare”. Cunoaşteţi că structura 

masculină este mai propice unor preocupări profesionale care solicită efortul greu: munca în abataje, în genere, în subteran, ridicarea de mărfuri în co­merţ, etc. Nu-mi propun, desigur, decît să su­gerez domeniile, fără să le determin pe toate, în schimb, femeilor li se potriveşte acele lucrări care solicită o mai mare sensibilitate, uşurinţă, un travaliu meticulos şi migălos, ordine şi com­petenţă. Mă refer la electronică, mecanica fină, optică, ca să ne menţinem doar în domeniul industrial. Problematica este, evident, mult mai amplă... Şi totuşi, în determinarea a ceea ce este „greu” sau „uşor”, extrem de mult depinde de personalitatea fiecărei femei în parte...

—  Care este chipul acestei problematici pentru tinerele din ziua de azi care nutresc să dobîndească o calificare, într-o meserie „grea” sau „uşoară”?

—    In calitatea pe care o deţin în cadrul Ministerului Educaţiei şi Invăţămîntului(*), dar şi în cea de mamă, voi începe prin prefigurarea rolului însemnat pe carc-l deţine şcoala în orientarea profesională a tinerelor.

In şcolile generale, comisiile de orientare şcolară şi profesională deţin o pondere însemnată. Nu întîmplător ele au în componenţa lor pe directorul unităţii de învăţămînt, diriginţii claselor a VIII-a, două-trei cadre didactice, secreretarul organizaţiei U.T.C. din şcoală, preşedintele comitetului de părinţi, reprezentanţi ai upor întreprinderi economice cu cerinţe mai mari în forţă de muncă, medicul şcolar.

Pentru orientarea tinerelor spre tipurile şi profilurile de şcoli corespunzătoare aptitudinilor acestora, prevederile planurilor de şcolarizare şi necesităţilor de cadre calificate ale economiei judeţului comisiile desfăşoară, atît pe parcursul claselor V—VIII cît şi în perioada înscrierii în clasa a IX-a, o susţinută activitate în rîndurile elevilor şi părinţilor, urmărind: cunoaşterea temeinică a elevilor, a înclinaţiilor şi dorinţelor acestora; cunoaşterea de către elevi şi părinţi a liceelor pe tipuri şi profiluri; discutarea, în mod individual, cu elevii claselor a VIII-a şi cu părinţii acestora, recomandîndu-le, în cadrul sfatului de orientare, înscrierea tinerilor la tipurile şi profilurile de licee care corespund cel mai bine aptitudinilor lor, în concordanţă cu planu­rile de şcolarizare şi necesarul de forţă de muncă; organizarea unor acţiuni de cunoaştere nemijlocită a liceelor respective, precum şi a unităţilor pentru care acestea pregătesc cadre; sprijinirea acţiunii de încheiere a contractelor dintre elevi şi reprezentanţii întreprinderilor in­teresate în pregătirea forţei de muncă; asigu­rarea înscrierii tuturor promovaţilor clasei a VIII-a în prima treaptă de liceu.

—  Care sînt meseriile cele mai solicitate de dezvoltarea economiei naţionale în actualul cin­cinal şi în practicarea cărora o mare pondere este prevăzută să o deţină fetele?

— Creşterea puternică a forţelor materiale de producţie pe baza revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, dezvoltarea în ritm înalt a în­tregii economii naţionale face ca şi în actualul cincinal numeroase meserii să cunoască o in­tensă solicitare, fetele avînd acces la oricare dintre ele. Ţinînd seama de sarcinile specifice pe care le ridică înfăptuirea actualului plan cincinal, o atenţie deosebită se acordă pregătirii muncitorilor calificaţi în meserii dintr-o scamă de ramuri industriale de bază, îndeosebi din construcţia de maşini. Mă refer în primul rînd la o seamă de domenii, cum ar fi electronica, optica, mecanica fină. Amintesc apoi vastul şi complexul domeniu al chimiei. Se intenţionează deci intensificarea participării femeilor la dezvol­tarea ramurilor de vîrf, purtătoare ale progresu­lui tehnic, unde încă de pe acum aportul lor ajunge să reprezinte pînă la 50 la sută din per­sonalul încadrat. Apoi, în agricultură, unde şi în prezent cel mai mare volum de muncă este realizat de către femei, se face simţit aportul lor tot mai calificat, în legumicultură, horticul­tură, avicultură şi sericicultură. Cincinalul actual solicită tinerele fete în meserii pentru nevoile industriei textile, a confecţiilor, alimentară, pentru circulaţia mărfurilor; de asemenea, în profesiuni necesare dezvoltării învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, ca şi ocrotirii sănătăţii şi asistenţei sociale.

—     Ce categorii de şcoli pregătesc asemenea cadre?

—  După cum se ştie, pregătirea forţei de muncă, a cadrelor necesare tuturor ramurilor de activitate constituie atributul esenţial al învăţămîntului de profil. Se poate spune cu satisfacţie că majoritatea viitorilor muncitori cali­ficaţi, ct şi a altor cadre, se află, de pc acum, în diferite forme de pregătire care le asigură însuşirea, din evantaiul larg al profesiunilor, a meseriei preferate. In acest sistem naţional de pregătire a forţei de muncă, fetele deţin o pondere tot mai mare, după cum urmează: peste 34 la sută în liceele industriale, 55 la sută în liceele agro-industriale, aproape 82 la sută în liceele economice, 91 la sută în liceele sanitare, 92 la sută în liceele pedagogice etc.

După cum se vede deci, liceele industriale continuă să fie încă un domeniu vast, care solicită la studii tot mai multe fete doritoare să-şi însuşească diverse meserii. Intre aceste licee voi specifica mai întîi pe cele de electronică, cu cali­ficare în meseriile: electronist (pentru instalaţii şi echipamente de automatizare, pentru radio, televizoare şi alte aparate electronice, pentru tehnica de calcul), electrician (pentru centrale şi reţele electrice). In liceele de mecanică fetele îşi pot însuşi meseria de strungar, lăcătuş, su­dor, mecanic (de aparate, mecanică fină etc.). Li­ceele de chimie pregătesc muncitori chimişti (la fabricarea produselor organice, a produselor anorganice şi a îngrăşămintelor, la prelucrarea ţiţeiului şi petro-chimiei, a celulozei, hîrtiei şi fibrelor artificiale). In liceele industriei uşoare sînt pregătite fete pentru meseriile: ţesător, pregătitor (la filare şi ţesere), ţesător-restaurator covoare, tricoter, confecţioner (industrial de îm­brăcăminte şi lenjerie din textile), finisor (de textile), confecţioner (de articole din cauciuc şi textile cauciucate, de încălţăminte, de articole tehnice din piele şi înlocuitori). In liceele indus­triei alimentare se pregătesc preparatori de produse făinoase, zaharoase, operatori (la fabricarea amidonului, dextrinei şi glucozei, la fa­bricarea uleiurilor, în industria alimentară ex­tractivă).

In liceele de construcţii şi de materiale de construcţii se pregătesc muncitori zugravi-vopsitori, instalatori tehnico-sanitari în construcţii-montaj, operatori la fabricarea materialelor de construcţii.

Liceele de prelucrarea lemnului formează urmă­toarele cadre: tîmplar finisor-lăcuitor-vopsitor, confecţioner de parchet şi alte articole din lemn, operator la fabricarea cherestelei a placajului, panelului şi furnirului, la fabricarea plăcilor aglomerate din lemn (PAL) şi plăcilor fibro- lemnoase (PFL).

...Evident, am optat — în cazul nostru — numai pentru cîteva domenii profesionale, cunoscîndu-se faptul că gama posibilităţilor este cu mult mai amplă.

—    Cum pot sprijini părinţii eforturile insti­tuţiilor de învăţămînt în privinţa orientării şcolare şi profesionale a copiilor?

—  Familia a exercitat şi continuă să exercite o puternică influenţă asupra copiilor în alegerea şcolii şi profesiunii, impunîndu-şi, nu odată, opi­nia, ceea ce-i sporeşte considerabil responsabili­tatea. Pornind de la faptul că orientarea şcolară şi profesională a elevilor constituie o sarcină a şcolii, familiei şi organizaţiilor dc tineret, con­siderăm că datoria principală a părinţilor este aceea de a conlucra strîns cu şcoala, sprijinind-o în cunoaşterea particularităţilor psiho-fizice ale copiilor, în formarea capacităţilor dc autocunoaştere şi autoapreciere, în cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor, a unei atitudini înaintate faţă de muncă.

(*) A fost adjunct al ministrului educaţiei şi învăţămîntului pînă în luna august 1978.

P3