O capcana neobisnuita
Trenul
industrial urca încet şi gîfîind de-a lungul rîului Lăpuşna din Gurghiu. Pe un
ger de douăzeci de grade ducea spre munte muncitori de pădure. Pe o platformă
se găsea şi paznicul de vînătoare. La un moment dat, oamenii văd în faţa trenului
un animal zbătîndu-se pe şină. Cum trenul nu era îngîmfat şi nici orar foarte
precis nu avea, maşinistul a oprit.
Paznicul se dă jos, trece în faţa
locomotivei şi vede că animalul cu pricina e o pisică sălbatică. Fără să caute
mult de ce se zbate pe şină, o omoară cu un foc de alice. Cînd să ridice prada,
nu poate. Cotoiul era prins îngheţat pe fierul şinei. Ii era prinsă coada, sloi
de gheaţă, îi era fixat de şină piciorul stîng din faţă şi cel drept dinapoi.
Mai solid decît în orice capcană. Ca să ridice pisica, paznicul a trebuit să o
desprindă de şină cu tăişul cuţitului.
Cum
s-a putut întîmpla aşa ceva? I s-au găsit urmele cotoiului cum trecuse peste
un pîrîu repede, care încă nu îngheţase. Din pricina unei sărituri greşite sau
din altă pricină, pisica şi-a înmuiat în apă coada şi picioarele. Cum a trecut
peste şinele din apropiere, poate chiar oprindu-se o clipă lîngă o şină, s-a
prins pe rînd, cu coada şi cu picioarele, de fierul rece. Să ne aducem aminte de
păţaniile din copilărie, şi vom şti cît de năprasnic prinde iarna fierul rece,
dacă ai avut imprudenţa să pui pe el mîna asudată sau chiar limba.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu