M-am tot intrebat de-a lungul vremii: cum naiba se explica faptul ca oameni din generatia mea, crescuti in aceleasi privatiuni si nemultumiri, care au facut ca si mine un liceu si o facultate in timpul carora s-au izbit de multe ori de obtuzitatea sistemului ceausist, de barierele puse de activistii de partid, de sfidare, aroganta, nedreptate, abuz etc, oameni care au lucrat pana la Revolutie in locuri unde au fost umiliti, calcati in picioare de sefi analfabeti pusi de PCR, cum naiba, asadar, pot sa fie oamenii astia de partea lui Ponta.
Am primit raspunsul acum cateva zile, citind pe FB comentariul uneia dintre persoanele despre care vorbesc. Ea a scris cam asa: "nea Nelu mi se pare un om politic respectabil, mai ales prin contrast cu marea majoritate a politicienilor romani". Desigur, respectabilul nea Nelu este nimeni altul decat Ion Iliescu. Nu cred ca are vreun sens sa vorbesc prea mult despre acest om. Imi vin in minte imaginile tinerilor ciomagiti de mineri chiar in fata Universitatii, acolo unde persoana care-l apreciaza pe Iliescu a facut facultatea. Cat despre mortii Revolutiei... ma gandeam ca ar fi ceva sa-i putem intreba ce parere au despre cel supranumit Batrana Sandrama Stalinista.
Evident, fiecare are dreptul la opinie. Un drept castigat in 89 si in spatele caruia s-au ascuns o multime de lighioane, care au murdarit tot ce le-a iesit in cale scriind asa-zise pamflete, distorsionand evidentele, mintind cu buna stiinta, manipulandu-i pe cei simpli si needucati. Nu despre ei e vorba, ci despre oameni obisnuiti, care n-au crescut in familii de activisti PCR, care au trait lipsiti de libertate, care dupa Revolutie au declarat ca sunt liberali, taranisti, anticomunisti (ce-au votat de fapt, numai ei stiu) si care acum, iata, declara ca Iliescu e un batranel respectabil in comparatie cu ceilalti politicieni. Sunt oameni care au sustinut pana in panzele albe imposibilul hibrid numit USL si care, cand el s-a destramat si Ponta si-a dat arama pe fata, au intors-o ca la Ploiesti, trecand (declarativ, atentie!) de partea opozitiei. Numai ca - bietii de ei - n-au putut sa o faca de-adevaratelea. In sinea lor plang dupa USL. Ii vezi imediat, dupa like-urile pe care le dau. Cum scrie vreun destept pe Contributors ceva de genul "Johannis a castigat, e adevarat, dar ia sa ne raspunda el la 25 de intrebari legate de trecutul lui locativ", cum se reped si ei sa dea like ori sa comenteze la modul "corect!" Cum se napusteste cate un bizon antenist sa-i mai dea o copita lui Basescu numai pentru ca a deschis gura si a comentat situatia Romaniei, cum apar si ei si zambesc larg, a intelegere si complicitate. Oamenii astia au descoperit brusc ca in PSD exista niste mafioti care au pus mana pe putere si care trebuie sa plece, lasand in urma un partid curat, plin de oameni respectabili de genul Ion Iliescu. Nu va trece mult timp si vor constata ca nici Gadea nu e un om rau, ca Badea e un baiat de treaba, adolescent intarziat, iar Ciuvica are o latura pe care nu i-o cunostea lumea - iubeste animalele si contribuie cu bani la eradicarea sifilisului in Angola.
Aderenta unora din generatia mea la valorile pesediste are o explicatie pe care, cum spuneam, acum am inteles-o: acesti oameni au acceptat fara sa carteasca sa fie educati de mici pentru a deveni comunisti de nadejde. Exact cum li se intampla astazi bietilor copii nevinovati din Coreea de Nord. Au fost copii cuminti, au trait cu povesti despre pionieri devotati si comunisti neinfricati, nu si-au pus intrebari chiar daca au vazut cat de mare e "diferenta intre teorie si practica". Si acum asta ar vrea sa le ofere societatea: avant revolutionar, prim-secretari atotputernici, la care sa poata gasi intelegere si la ordinul carora problemele lor sa fie rezolvate, ratiuni superioare in numele carora sa isi sacrifice, eroic, bunastarea, prilejuri de a-si dovedi omenia in fata celor care nu vor sa se incadreze in colectiv, ocazii de a le arata unora ca le-ar putea face rau dar nu trec la fapte pentru ca sunt marinimosi si cate altele cu care s-au intalnit ei pe vremea cand mergeau la scoala si invatau despre marile fapte de vitejie ale inaintasilor, apoi, in campul muncii, cand stateau la cafele si colportau ziceri de tipul "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc".
Acesti oameni nu se pot situa decat de partea celor care mint frumos, care vorbesc despre protectie sociala si despre egalitate, care ii infiereaza pe dusmanii oamenilor simpli, din popor, care se duc la biserica de cate ori vine campania electorala, care merg la fata locului cand sunt inundatii si fac declaratii fulminante despre reconstructie, ajutoare, implicarea guvernului etc. Nu-i intereseaza ce se ascunde in spatele vorbelor. Daca vad din intamplare care e realitatea, inchid ochii, spunandu-si ca nu e decat un accident - nu exista padure fara uscaturi. Accident a fost si moartea a mii de romani la Revolutie, accident si teroarea declansata de mineri pe strazile Bucurestilor. Accident a fost si ce s-a intamplat cu votul din Diaspora. O multime de accidente pe care, daca le ignoram, descoperim in spate imaginea monumentala, fabuloasa, a comunistului de omenie cu pumnul strans in dreptul inimii, cu parul alb, cu zambet larg, de om care a inteles trecutul, prezentul si viitorul.
Am primit raspunsul acum cateva zile, citind pe FB comentariul uneia dintre persoanele despre care vorbesc. Ea a scris cam asa: "nea Nelu mi se pare un om politic respectabil, mai ales prin contrast cu marea majoritate a politicienilor romani". Desigur, respectabilul nea Nelu este nimeni altul decat Ion Iliescu. Nu cred ca are vreun sens sa vorbesc prea mult despre acest om. Imi vin in minte imaginile tinerilor ciomagiti de mineri chiar in fata Universitatii, acolo unde persoana care-l apreciaza pe Iliescu a facut facultatea. Cat despre mortii Revolutiei... ma gandeam ca ar fi ceva sa-i putem intreba ce parere au despre cel supranumit Batrana Sandrama Stalinista.
Evident, fiecare are dreptul la opinie. Un drept castigat in 89 si in spatele caruia s-au ascuns o multime de lighioane, care au murdarit tot ce le-a iesit in cale scriind asa-zise pamflete, distorsionand evidentele, mintind cu buna stiinta, manipulandu-i pe cei simpli si needucati. Nu despre ei e vorba, ci despre oameni obisnuiti, care n-au crescut in familii de activisti PCR, care au trait lipsiti de libertate, care dupa Revolutie au declarat ca sunt liberali, taranisti, anticomunisti (ce-au votat de fapt, numai ei stiu) si care acum, iata, declara ca Iliescu e un batranel respectabil in comparatie cu ceilalti politicieni. Sunt oameni care au sustinut pana in panzele albe imposibilul hibrid numit USL si care, cand el s-a destramat si Ponta si-a dat arama pe fata, au intors-o ca la Ploiesti, trecand (declarativ, atentie!) de partea opozitiei. Numai ca - bietii de ei - n-au putut sa o faca de-adevaratelea. In sinea lor plang dupa USL. Ii vezi imediat, dupa like-urile pe care le dau. Cum scrie vreun destept pe Contributors ceva de genul "Johannis a castigat, e adevarat, dar ia sa ne raspunda el la 25 de intrebari legate de trecutul lui locativ", cum se reped si ei sa dea like ori sa comenteze la modul "corect!" Cum se napusteste cate un bizon antenist sa-i mai dea o copita lui Basescu numai pentru ca a deschis gura si a comentat situatia Romaniei, cum apar si ei si zambesc larg, a intelegere si complicitate. Oamenii astia au descoperit brusc ca in PSD exista niste mafioti care au pus mana pe putere si care trebuie sa plece, lasand in urma un partid curat, plin de oameni respectabili de genul Ion Iliescu. Nu va trece mult timp si vor constata ca nici Gadea nu e un om rau, ca Badea e un baiat de treaba, adolescent intarziat, iar Ciuvica are o latura pe care nu i-o cunostea lumea - iubeste animalele si contribuie cu bani la eradicarea sifilisului in Angola.
Aderenta unora din generatia mea la valorile pesediste are o explicatie pe care, cum spuneam, acum am inteles-o: acesti oameni au acceptat fara sa carteasca sa fie educati de mici pentru a deveni comunisti de nadejde. Exact cum li se intampla astazi bietilor copii nevinovati din Coreea de Nord. Au fost copii cuminti, au trait cu povesti despre pionieri devotati si comunisti neinfricati, nu si-au pus intrebari chiar daca au vazut cat de mare e "diferenta intre teorie si practica". Si acum asta ar vrea sa le ofere societatea: avant revolutionar, prim-secretari atotputernici, la care sa poata gasi intelegere si la ordinul carora problemele lor sa fie rezolvate, ratiuni superioare in numele carora sa isi sacrifice, eroic, bunastarea, prilejuri de a-si dovedi omenia in fata celor care nu vor sa se incadreze in colectiv, ocazii de a le arata unora ca le-ar putea face rau dar nu trec la fapte pentru ca sunt marinimosi si cate altele cu care s-au intalnit ei pe vremea cand mergeau la scoala si invatau despre marile fapte de vitejie ale inaintasilor, apoi, in campul muncii, cand stateau la cafele si colportau ziceri de tipul "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc".
Acesti oameni nu se pot situa decat de partea celor care mint frumos, care vorbesc despre protectie sociala si despre egalitate, care ii infiereaza pe dusmanii oamenilor simpli, din popor, care se duc la biserica de cate ori vine campania electorala, care merg la fata locului cand sunt inundatii si fac declaratii fulminante despre reconstructie, ajutoare, implicarea guvernului etc. Nu-i intereseaza ce se ascunde in spatele vorbelor. Daca vad din intamplare care e realitatea, inchid ochii, spunandu-si ca nu e decat un accident - nu exista padure fara uscaturi. Accident a fost si moartea a mii de romani la Revolutie, accident si teroarea declansata de mineri pe strazile Bucurestilor. Accident a fost si ce s-a intamplat cu votul din Diaspora. O multime de accidente pe care, daca le ignoram, descoperim in spate imaginea monumentala, fabuloasa, a comunistului de omenie cu pumnul strans in dreptul inimii, cu parul alb, cu zambet larg, de om care a inteles trecutul, prezentul si viitorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu