marți, 10 noiembrie 2015

Moartea dreaptă a celor de la Colectiv

Se folosește până la sastisire, în ultima vreme, expresia „moartea nedreaptă a celor din clubul Colectiv”. Mă întreb în ce sens este ea folosită. Pentru că dreptatea poate fi de două feluri: lumească sau divină. Sensul de dicționar al dreptății este „a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine”. Dar de unde știm noi ce i se cuvine fiecăruia? Din legi.
Celui care a furat i se cuvine închisoarea, spune legea. Așa încât, dacă hoțul este condamnat, considerăm că s-a făcut dreptate. Dar ce se întâmplă cu cel care a ucis? Legile stabilesc pedepse cu închisoarea și pentru el, mergând de la un număr de ani până la închisoarea pe viață. În unele părți, el este condamnat la moarte și executat. Iar în anumite țări, el poate fi absolvit de orice vină - de exemplu în cazul în care s-a aflat în legitimă apărare.
Să luăm cazul unui om care și-a ucis vecinul pentru a-i fura banii. El este prins și condamnat la moarte. La termenul stabilit este executat. Ce vom spune despre moartea celor doi? Simplu, raportându-ne la textul legii, moartea victimei a fost nedreaptă, pe când moartea ucigașului a fost dreaptă. Nu există un alt tip de situație în care o moarte să poată fi considerată dreaptă.
Să ne gândim la cel care merge pe munte, cade într-o prăpastie și moare. Cum a fost moartea lui, dreaptă sau nedreaptă? Răspunsul este că nu a fost nici dreaptă și nici nedreaptă, pentru că nu a fost vorba de o acțiune întreprinsă de altcineva asupra respectivului. Dacă un terț l-ar fi împins în prăpastie, moartea ar fi fost nedreaptă, pentru că ar fi încălcat dreptul la viață, stabilit prin lege.
Dar ce ne facem cu sinucigașii? Legea nu-i condamnă, pur și simplu pentru că lor nu li se poate aplica nicio pedeapsă - nu poți trage la răspundere un mort. Deci, chiar dacă ei încalcă legea când se împușcă sau se otrăvesc, sinuciderea lor nu reprezintă aplicarea unei pedepse legale. Așadar, moartea acestor oameni nu este nici nedreaptă, nici dreaptă.
Ca moartea cuiva să poată fi considerată nedreaptă, ar trebui să fie cauzată de actiunea altei (altor) persoane. Cum a fost, din acest punct de vedere, moartea celor din clubul Colectiv? Răspunsul este din nou simplu: dacă se va stabili că există vinovați, alții decât victimele, moartea va fi declarată nedreaptă. Până atunci, ea nu poate fi considerată nici dreaptă, nici nedreaptă. Acesta este principiul care se aplică în justiție și de care fac caz toți politicienii: toți suntem nevinovați până în nomentul în care a fost stabilită o sentință definitivă și irevocabilă de condamnare. Oricât ar suna de grotesc, în acest moment nu există vinovați pentru tragedia din club, pentru că nu există sentințe. A te referi la „moarte nedreaptă” e un mod de a te ante-pronunța. Cei care o fac, dacă ar fi atenți și riguroși, ar evita această sintagmă. Cu atât mai mult cu cât, dacă ne gândim bine, moartea unor oameni într-un incendiu nu poate fi în niciun caz dreaptă. Pentru că nu există nicio lege care să prevadă ca pedeapsă incendierea colectivă. Așadar, a spune „moartea nedreaptă a celor de la Colectiv” este ca și cum ai spune „cuvintele rostite de profesor cu gura”, pentru că nu există altă posibilitate de a rosti cuvinte decât cu gura. Se pune întrebarea: dacă ancheta se va încheia cu concluzia că nu este nimeni vinovat, cum va putea fi considerată moartea celor din Colectiv? Evident, nici dreaptă, nici nedreaptă. Concluzia este că o moarte care nu este nedreaptă nu devine automat dreaptă.
Tot ce-am spus aici se referă la dreptatea lumească, adică cea izvorând din cuprinsul legilor omenești.
Dacă însă cei care folosesc expresia „moarte nedreaptă” ar avea în vedere dreptatea divină, atunci ar greși fundamental. Pe scurt, Dumnezeu este perfect, hotărârile lui sunt întotdeauna drepte. Moartea oricăruia dintre noi, în orice împrejurări, este dreaptă. În acest sens, moartea celor din club a fost dreaptă. Nu ca pedeapsă, nu ca răzbunare a lui Dumnezeu, nu ca acțiune a diavolului etc. A fost dreaptă pentru că a împlinit o decizie a lui Dumnezeu și deciziile Lui nu pot fi decât drepte.
Slăbiciunea legilor omenești este ușor de observat: dacă X este executat pentru că l-a ucis pe Y, moartea lui X este dreaptă. Peste un timp, se descoperă că de fapt nu X, ci Z l-a ucis pe Y. În aceste condiții, moartea lui X devine nedreaptă. Asta nu se poate întâmpla în cazul dreptății divine, unde moartea lui X este dreaptă, indiferent că l-a ucis sau nu pe Y.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!