sâmbătă, 25 iunie 2016

Brexit și limitele democrației

Citesc un titlu imens apărut în Washington Post: The British are frantically Googling what the E.U. is, hours after voting to leave it. Dacă nu e o manipulare a americanilor, care sunt negri pentru că nu mai au un aliat în interiorul UE și dau copite poporului englez, atunci este de-a dreptul înfiorător. Pentru că știrea asta ne spune că poporul englez este cel puțin la fel de needucat ca poporul român. 
Televiziunile noastre prezintă adesea reportaje în care diverși indivizi sunt chemați să răspundă la întrebări de genul „cum se numește continentul nostru?” O parte dintre ei habar nu au și recunosc, alții dau răspunsuri tâmpite. Noi ne uităm la reportajele astea și râdem ținându-ne cu mâinile de burtă: ha, ha, cât de proști sunt românii! Și când spunem asta, înțelegem, implicit, că alte popoare sunt formate din oameni inteligenți și educați. Ce înșelare.....
Carevasăzică, 52% din englezi au votat într-o veselie ieșirea țării din UE. După care s-au năpustit pe Internet și au început să caute răspunsul la întrebarea: „Ce-i aia UE?”. Pare neverosimil, nu-i așa? 17 milioane de britanici vor afară din UE. Câți dintre ei au idee de ce înseamnă UE? Articolul din Washington Post sugerează posibilitatea unui răspuns sumbru: o mare masă de indivizi needucați, din cei care trăiesc la nivelul instinctelor primare, s-au dus la vot, fără să știe pentru ce votează, și au scos Marea Britanie din UE, declanșând o serie de evenimente care pot avea consecințe dramatice pentru întregul continent.
Nu cunosc un exemplu mai bun pentru ceea ce înseamnă limitele democrației. Lasă-i pe analfabeți să voteze și ei vor interzice abecedarele. Dacă un sistem nu se poate apăra împotriva acțiunii unor indivizi funești, de genul lui Farage sau Boris Johnson, înseamnă că sistemul nu este bun. Poate că ar fi momentul ca sistemul democratic, așa cum este înțeles în prezent, să fie revizuit. Poate ar fi momentul să se re-analizeze monstruozitățile de genul „political correctness” și nu spun mai mult. Și poate ar fi momentul să înțeleagă liderii a ceea ce încă mai rezistă sub numele de UE că nicio construcție suprastatală nu se poate face exclusiv pe baze monetare și economice. Mai trebuie, pe lângă voință, proceduri și idei fixe, ținut seama și de sufletul națiunilor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!