Vizitând valea Bicazului, care dă în valea
Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind
de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel,
sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al
strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său
poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar
îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând cu
noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș.
