Se afișează postările cu eticheta Alifantis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alifantis. Afișați toate postările

luni, 10 noiembrie 2014

Prabusirea unui idol

In adolescenta am fost un cititor asiduu. Citeam cam tot ce-mi cadea in mana. Luam carti pe sub mana de la librareasa lui tata, cotrobaiam prin imensa biblioteca stransa de mama si citeam. Visul meu era sa devin scriitor. Nici nu-mi imaginam ca vor veni vremuri ca cele de azi cand absolut oricine doreste va scrie carti si le va publica online. Scriitorul era o fiinta mai presus de oamenii obisnuiti. Nici nu cutezam sa-mi inchipui ca as putea sta de vorba face to face cu Gunter Grass ori  cu Ken Kesey. Cumva mi se parea ca astfel de oameni nu au o viata ca a noastra, nu ies din case, nu merg sa cumpere paine, nu, ei doar scriu. Mai pe scurt, scriitorii erau niste zei, ascunsi pentru eternitate in muntele lor inaccesibil.


miercuri, 18 ianuarie 2012

Șervețele parfumate

La concertul susținut de Alifantis pe scena Savoart - ului, am făcut următoarele șmecherii: am aranjat ca familia să stea pe rândul doi, la numai un metru și jumătate de scenă, iar eu m-am dus în lateral, acolo unde nu aveau voie decât organizatorii și presa. M-am așezat pe o cutie de lemn care arată cam ca un radio din anii 40 și m-am pus pe trăit spectacolul. Acum, sigur că nu poate ști nimeni câte amintiri am eu legate cumva de muzica lui Alifantis. Nici nu cred că o să le depăn pe toate, însă va asigur că sunt multe. Vreau să spun că au existat, acum niște ani, momente în care piese precum „Umbră” sau „Emoție de toamnă” aveau darul să sporească până dincolo de limitele obișnuite acuitatea unor sentimente care-mi fâlfâiau prin coșul pieptului. Nici nu m-aș fi gândit vreodată că o să am ocazia să stau lângă scenă și Alifantis să cânte acolo, mai să-l ating cu mâna. Iată și o poză:



Chibritul

Am gasit, in sfarsit, poza pe care o cautam ca sa pot scrie despre Alifantis. L-am avut invitat la Savoart - evenimentul din decembrie in care am fost atat de implicat si am avut surpriza sa descopar in el un om extraordinar de placut, fara ifose, cu care mi-ar placea sa stau la povesti nopti intregi. Iata poza:
Partea feminina: Liliana, Maria, Christine, Delta
Am facut poza asta cu un aparat mic, al lui Christine, pe care, din graba, l-am scapat intai pe jos. Noroc ca nu s-a stricat, i-a zburat doar un capacel pe care l-am putut pune la loc fara probleme.
Am luat si un disc pe care am primit autograful lui Alifantis, dar si un lucru mai putin obisnuit: o cutie de chibrituri lungi, pe care o vedeti in poza care urmeaza:
Am aprins un bat, apoi i-am zis lui Alifantis: "ar fi trebuit ca in loc de sfrrrrr sa se auda ce bine ca esti...". "Sau ce minune ca sunt", a comentat cineva printre rasete.


După mine!