Se afișează postările cu eticheta James Bond. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta James Bond. Afișați toate postările

marți, 7 mai 2013

O viziune cu Tagore

Ziua lui Tagore. Rabindranath Tagore. Stiti cum zic, ceva gen: "Bond. James Bond".
La asemenea ocazii se urca texte de-ale maestrului? Adevarat. Eu, insa, o sa urc o poveste traita si scrisa de Oana Covaci, care s-a intalnit cu Tagore intr-un parc, langa o salcie. Uite:
Unul din ei e Tagore. Cin' sa fie? Cin' sa fie?


miercuri, 22 februarie 2012

Robotul înfulecător de pizza

Există oameni care nu privesc niciodată în trecut. Pentru ei tot ce contează este viitorul. Pentru ei nu mai există nimic din ceea ce a fost, lor le vine ușor să plece de oriunde, nu au niciun fel de nostalgie... Ăștia au fost și sunt oamenii cei mai căutați în societate. Pentru că dacă nu ai trecut, nu te poți teme de nimic. Dintre ei își racolează firmele angajații cei mai de nădejde, pe ei îi pot trimite oriunde oricând. Și tot pe ei ii folosesc cu maxim succes serviciile de spionaj. Își poate cineva închipui un James Bond măcinat de dor, gândindu-se cu o figură tristă la „the green grass of home”? Omul fără trecut este un mic robot căruia i s-a dat o pizza uriașă, din care înfulecă necontenit. Gândul nu i se întoarce niciodată la rotunjimea inițială, tot ce are el în cap este să înainteze, să mănânce. Imaginea permanentă din mintea lui este a părții de pizza care i-a mai rămas de consumat. Dacă-l întrebi despre ceea ce a mâncat în trecut, îți spune: „La ce bun să discutăm despre asta? Ce-am mâncat s-a dus. Să discutăm despre viitor”. Uite-așa, robotul mâncător de pizza ajunge într-o zi să înfulece ultima îmbucătură, după care, exact ca omul care și-a trăit viața dând tribut nostalgiei, moare. Asta e toată treaba: mor amândoi la fel. Și nu știu dacă vreunul dintre ei a înțeles mai mult decât celălalt.


După mine!