Se afișează postările cu eticheta Japonia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Japonia. Afișați toate postările

marți, 22 ianuarie 2013

Conectarea la aparate

"Ferească sfântul să fii forţat să trăieşti când vrei să mori! Nu poţi dormi bine când ştii că totul este plătit de guvern. Această situaţie nu va fi rezolvată până nu îi laşi să moară mai repede. Nu am nevoie de astfel de îngrijiri medicale. Voi muri rapid"
Cel care a declarat aceste chestii are 72 de ani, se numeste Taro Aso si este ministrul de finante al Japoniei (ba chiar si vicepremier, daca am inteles eu bine). Ia uite-l:


joi, 2 februarie 2012

Poporul

Americanii - adica poporul ala care a trimis oameni pe luna, au urmatorul obicei: in fiecare an, pe 2 februarie, se duc cu zecile de mii in oraselul cu nume imposibil Punxsutawneyi si asista la un ceremonial stupefiant - scoaterea unui harciog din vizuina lui, urmata de analizarea comportamentului acestui animal simpatic. Daca el vede ca pe afara e totul OK sta si se joaca, mananca etc. Daca insa e soare si isi vede umbra, se sperie de ea si intra inapoi in barlog. Ei bine, daca intra inapoi, atunci americanii - aia care au trimis oameni pe luna - stiu cu precizie ca iarna mai tine inca sase saptamani. 
Ce arata asta? Un singur lucru: poporul e la fel peste tot, in SUA si in Romania, in Etiopia si in Japonia. El este alcatuit din ignoranti care cred toate aiurelile posibile, care fac trei pasi inapoi cand le taie calea pisica neagra, care isi ghicesc unul altuia  in cafea, care se uita la umbra harciogului si prezic vremea etc etc. Una peste alta, marea majoritate a oamenilor se afla inca in evul mediu. Diferenta e ca spiritele luminate erau pe atunci numai cateva, in vreme ce astazi sunt cu sutele de mii (nu ma hazardez sa spun "cu milioanele", tare ma tem ca ar fi o exagerare).



duminică, 27 noiembrie 2011

Un câine fraier

Dau ăștia la televizor cât e ziua de lungă cazul unui câine japonez care stă de două luni într-o stație de autobuz și îți așteaptă stăpânul. L-am vazut și eu, e drăguț, flocos, are o privire inteligentă. Mai mult: stă să-l maângâi, primește mâncare de la oricine, dar nu se clintește din loc. La venirea în stație a oricărui autobuz, tresare, probabil în speranța că îi va sosi stăpânul care l-a abandonat.



După mine!