Se afișează postările cu eticheta Morgan Scott Peck. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Morgan Scott Peck. Afișați toate postările

luni, 30 septembrie 2013

O poveste adevarata a lui Morgan Scott Peck (2)

Bărbatul care a făcut un pact cu diavolul (partea a doua)
     Într-o dimineaţă, la aproape patru luni după ce începuse terapia, George a ve­nit la şedinţă fluierând şi în mod clar vesel. Imediat am co­mentat această schimbare.
Da, cu siguranţă mă simt bine astăzi, a recunoscut George. Nu ştiu de ce. N-am mai avut niciunul dintre gându­rile mele de patru zile şi nici nevoia de a mă întoarce în anu­mite locuri. Poate din această cauză. Poate că încep să văd lumina de la capătul tunelului.
Totuşi, în ciuda faptului că nu mai era preocupat de simptomele sale, George nu părea mai dornic să se ocupe de rea­lităţile dureroase ale vieţii de acasă sau ale copilăriei lui. Reluându-şi felul de a fi „Joe Cool", vorbea în mod deschis despre aceste realităţi doar la îndemnul meu, fără să aibă vreun sentiment real despre ele. Apoi, chiar înainte de sfârşi­tul şedinţei, m-a întrebat complet pe neaşteptate:


O poveste adevarata a lui Morgan Scott Peck (1)

Bărbatul care a făcut un pact cu diavolul
   George fusese dintotdeauna o persoană lipsită de griji sau aşa credea el până în acea după-amiază de la începu­tul lui octombrie. E adevărat că avea grijile obişnuite ale unui agent de vânzări, ale unui soţ, ale unui tată a trei copii şi ale unui proprietar de casă cu un acoperiş prin care uneori se scurgea apa şi cu o peluză care trebuia mereu ninsă. Este, de asemenea, adevărat că era o persoană neobişnuit de îngrijită şi de ordonată, având tendinţa să se îngrijoreze mai mult de­cât alţii dacă iarba de pe peluză creştea puţin mai mult sau dacă zugrăveala casei se crăpa. Şi este adevărat că seara, chiar la asfinţitul soarelui, el trecea mereu printr-un straniu amestec de tristeţe şi groază. Lui George nu îi plăcea vremea asfinţitului. Dar această stare dura doar câteva minute. Uneori, atunci când era ocupat cu vânzările sau când cerul era înno­rat, nu mai observa deloc apusul.


După mine!