Se afișează postările cu eticheta Raul Baz. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Raul Baz. Afișați toate postările

luni, 9 septembrie 2019

Alergarea


Dacă poți merge mai departe bine, dacă nu e același lucru. Reușești să ții pasul? Perfect, du-te, nu sta după nimeni, nu te gândi că dacă tu te oprești pentru altul, se va opri și pentru tine cineva, măcar o secundă. Nu, nu se împiedică nimeni de tine, nu se oprește nimeni să te întrebe dacă te doare ceva, dacă mai poți, dacă mai vrei. Înainte, aleargă, șuvoiul nu poate fi oprit, lasă-i pe cei care se poticnesc și vezi-ți de alergarea ta, gândește-te doar la cei care ți-au luat-o înainte, la cei care te depășesc, teme-te să nu rămâi ultimul, să nu pierzi vreo ocazie, să nu ratezi vreo curbă, vreo traversare secretă. 



sâmbătă, 30 mai 2015

Giulia

Era pe vremea când femeile ştiau să se transforme în îngeri
iar bărbaţii, cu ajutorul lor, puteau să se nască a doua oară.
Îmi făceam veacul prin Mantova, căutând urmele lui Virgiliu
şi încercând să redau luminii comori îngropate în câmpia lombardă



duminică, 25 noiembrie 2012

Omul care nu inceta sa planga

A fost odata un om care, intr-o zi, fara sa stie de ce, a inceput sa planga. Plansul lui era mocnit, se consuma undeva in inima lui, in adancuri, ai fi putut crede ca era acolo dintotdeauna si doar in acea zi omul devenise constient ca plange. Din acea zi, insa, plansul nu s-a mai oprit nicio clipa, era prezent intotdeauna, doar noaptea se mai potolea, atunci cand omul incepea sa viseze. Visele lui erau intotdeauna pline de personaje fantastice, care traiau in lumi fantastice, in care binele si raul nu mai existau. Cand zorii il sugrumau visele, plansul se intetea, ca o flacara in care sufla vantul diminetii. Omul isi spunea rugaciunile, se spala, se imbraca, se ducea sa prepare cafeaua si, in tot acest timp, plangea mocnit. Apoi isi imbratisa copiii, sotia, mangaia cei doi motani lenesi care veneau sa-l electrizeze, dar plansul nu inceta. 


vineri, 9 noiembrie 2012

Libera exprimare

Daca eu, Raul Baz, un om oarecare, m-as apuca sa spun despre secretarul general al guvernului, Dan Mihalache, ca este un rebut uman si ca-n mintea lui este "intuneric ca-n cur" - dupa o expresie a marelui scriitor Louis Ferdinand Celine, asta ar insemna ca mi-am exercitat dreptul fundamental la libera exprimare, asumandu-mi totodata riscul de a fi actionat in judecata de persoana respectiva. Dan Mihalache insa, din pozitia lui de secretar general al guvernului nu are voie sa spuna despre mine astfel de lucruri, ceea ce, trebuie sa recunoastem, este o ingradire a dreptului acestui cetatean la libera exprimare. Politicienii, insa, consimt ca anumite drepturi sa le fie ingradite, diminuate, pe durata mandatelor pe care le obtin. 


vineri, 2 noiembrie 2012

Doua formule

Faptul ca exista oameni care nu pot intelege, spre exemplu, matematica, nu cred ca mira pe cineva. Tot asa exista persoane care nu pricep gramatica, ori muzica. Nimeni nu e facut sa le priceapa pe toate. 
In vremea lui Ceausescu, insa, a nu pricepe matematica era o adevarata drama. Fiecare parinte visa ca odrasla lui sa intre la facultate si sa se faca inginer, doctor, sau economist. Aproape cu totii luau foc cand auzeau de conservator, de istorie, de geologie... Nu, astea nu erau meserii banoase (cu exceptiile de rigoare despre care o sa povestesc eu candva - ma refer la unii profesori), cel mai tare era sa lucrezi in uzina si sa iei 4000 de lei pe luna. Scurt.



luni, 1 octombrie 2012

Ombelico del mondo

La un moment dat am realizat - cu mare întârziere, ce-i drept, că întreaga mea teorie despre cum trebuie să funcționeze lumea a fost fundamental greșită. Mereu am acționat conform acestei teorii neformulate explicit, dar construite cu migală de educatorii mei și aplicate instinctiv, conform căreia lumea este centrată în jurul persoanei mele, sau că eu sunt buricul absolut al pământului - ca să mă exprim în termenii amicului meu Severică.


marți, 24 iulie 2012

Pentru o lume mai bună

Discuţiile pe teme politice din aceste zile îmi prilejuiesc tot felul de întrebări de ordin filosofic.
Deunăzi, plecând de la nişte subiecte benigne, am ajuns la o adevărată dispută cu o prietenă aflată de cealaltă parte a unei baricade.
Dintr-una-ntr-alta, discuţia s-a aprins. La un moment dat, m-am trezit că-mi zice: „e vina mea că încurajez fel de fel de suboameni prin prietenia pe care le-o acord”. Aşadar, din cauza disputelor politice, m-am trezit încadrat în categoria „suboameni”. 


marți, 12 iunie 2012

Crucea si valiza

Aflu, in sfarsit, ce s-a ales la Sinaia: Vlad Oprea a castigat al treilea mandat, iar pe locul doi, la zece procente diferenta, s-a pozitionat Eduard Costin Papadopol. Nu am nimic de comentat, practic nu cred ca trebuie sa comenteze nimeni, cata vreme a fost vorba de un vot corect. 
Pe pagina lui Papadopol de Facebook, acesta scrie urmatoarele: 


luni, 14 mai 2012

Mangleala ministeriala

Ma uit la B1Tv, la o emisiune moderata de Turcescu, in care se continua terfelirea pe buna dreptate a ministrului plagiator Mang. Daca ar fi dupa mine, acel Mang ar trebui dat cu smoala, tavalit prin fulgi de oratanii si apoi plimbat prin tara, intr-o cusca, pentru a vedea toata lumea cum arata un individ care a manglit munca altora si apoi a prezentat-o public ca fiind a lui. Dar nu e dupa mine, din pacate.



marți, 3 aprilie 2012

Blestemul lui Opris

PDL si PNTCD au semnat un protocol de colaborare in alegeri. Sincer sa fiu, imi este greu sa identific despre care PNTCD e vorba. Am sapat si am aflat: ala al lui Pavelescu. Alt PNTCD, al lui Ciorbea, are protocol cu USL. Tare de tot. Dar ceea ce e foarte hazliu e ca la Bucuresti, taranistii lui Pavelescu, reprezentati de Alex Stefanescu, au semnat cu uselistii reprezentati de Elena Udrea. Asadar, Stefanescu si Udrea au batut palma. Daca nu stiti cine e Alex Stefanescu, va spun eu: este un critic literar valoros, care a scos o istorie a literarurii romane foarte bine primita de public. Elena Udrea stie toata lumea cine e. Iata-i impreuna:



miercuri, 22 februarie 2012

Sfârșituri

Mă întind să iau cutia cu cafea și brusc realizez că ceea ce se mișcă e mâna mea, pe care o privesc de parcă aș fi altcineva. Starea de febrilitate nu se mai dă dusă. Pusee de amețeală, contorsiuni ale minții, vin în valuri. „E de la vinul de aseară” - îmi spun. Dar știu foarte bine că nu e așa. E sfârșitul, a început de ceva vreme și acum e în plină desfășurare.
Sfârșitul a fost când am terminat facultatea. Stăteam lungit pe pat, cu mâinile sub cap, cu privirile în tavan și îmi spuneam: „Gata, s-a isprăvit”. Scăpasem de toate problemele, examene, conflicte, repartiție, toate erau rezolvate. „Ce probleme aș mai putea să am de acum înainte?” mă întrebam. „Cum o să fie să trăiesc fără probleme?”


marți, 7 februarie 2012

Trei poezii ale elevului Raul Baz

Cand ma asteptam mai putin, au aparut inca trei poezii. De data asta se vede clar: sunt scrise in clasa a noua. Se vede si scrisul lui tata. Deja sunt convins ca incerca sa ma publice.
Manuscris
Varianta dactilo





Noapte

Cantecul

































miercuri, 1 februarie 2012

Doi domni din Timisoara

Exista in Timisoara doi domni care nu pot sa ma retina pentru nimic in lume. Ma intalnesc cu ei din cand in cand, le spun cine sunt, ei zic "aha", sau "aaaaaaa", discutam, ne despartim in relatii cordiale si proaspete, dupa care trece un timp si, cand ne intersectam pe strada, eu ma uit fix in ochii lor, ei intr-ai mei, apoi trecem mai departe. Stiti cum e cu sclipirea aia din ochi, pe care daca o vezi iti dai seama imediat ca omul te-a recunoscut si atunci il saluti cu sau fara bucurie. La acesti doi domni insa, sclipirea lipseste: se uita la mine pret de o milisecunda, cu ochi inexpresivi, apoi isi vad de treaba lor. 



marți, 24 ianuarie 2012

Patriotismul

Exista forme de patriotism care mie unuia mi se par total absurde. Vad fel de fel de oameni care se auto-declara patrioti pentru motive care n-au absolut nimic de-a face cu notiunea invocata. Am intalnit chiar pe cineva care spunea ca nu ar accepta sa munceasca in alta tara indiferent de cati bani i s-ar oferi, pentru ca el isi iubeste tara bla bla. Iertat sa-mi fie, dar asta mi se pare tembelism. Si nu orice fel de tembelism, ci unul care ascunde mecanismul din fabula cu vulpea si strugurii. 



marți, 20 decembrie 2011

Numele indian

Vad pe Facebook o noua moda: dai like pe nus' ce link si afli "numele meu indian". Carevasazica, eu am un nume indian, de care n-am aflat pana acum. Fel de fel de internauti incearca treaba asta si afla ba ca s-ar numi "bivol lucios", ba "nas turtit", ba "pamant moale". Eu nu am vazut tampenie mai mare de multa vreme. Ce inseamna aia "numele meu indian"? Sa zicem ca intru acolo si aflu ca am numele indian "iarba scurta". Ce sa inteleg, ca in hindusa Raul inseamna iarba iar Baz inseamna scurt? Adica orice combinatie de litere are o traducere in hindusa? Pai eu cunosc oameni cu nume foarte ciudate: Potroanchenu, de exemplu, ori Vagaon. Te pomeni ca in hindusa exista aceste cuvinte si desemneaza ceva?
Daca ar fi fost vorba de o echivalenta pe litere, de exemplu intre romana si scrierea hieroglifica, atunci da, inlocuiam fiecare litera cu hieroglifa care-i corespunde si iesea numele meu asa cum s-ar fi scris in Egiptul antic. Dar asta nu inseamna ca in vremea faraonilor Raul Baz chiar insemna ceva, de exemplu cal maro.
Una peste alta, e vorba de o prostie ca multe altele, menita sa atraga like-uri in nestire. Eu n-as da clik acolo nici sa ma plateasca.


marți, 18 octombrie 2011

Uzurpatorii

Pe 25 octombrie, zic unii ca vine aici, la Timisoara, trupa Ten Years After. Prin anii 70 as fi facut moarte de om ca sa vad pe viu trupa asta. Acum mi se rupe, din doua motive. Intai ca eu am imbatranit cu vreo 30 de ani si doi ca nu am niciun chef sa vad niste mosi cantand pe scena piesele care mi-au incantat mie adolescenta. Daca ar veni Ten Years After de atunci, cu Alvin Lee de atunci, aia da, as fi pe metereze si as face ca toti dracii. Daca, in plus, as fi si eu Raul Baz de atunci, lucrurile ar lua o turnura de-a dreptul senzationala.



duminică, 16 octombrie 2011

Trezirea

"O întîmplare, un gest, un sentiment acut de iubire și-o cărticică frumoasă, cu povești minunate, care pot doar să aducă un plus de farmec copilăriei tuturor..."



duminică, 26 iunie 2011

Poșta Îngerilor

În 2008, adică acum trei ani, circula pe net un text cu numele „Demisie”. O demisie în alb, oricine ar fi fost de acord cu ea era liber să o semneze. Problema era că nu aveai cum să i-o înaintezi decât lui Dumnezeu, singurul care ar fi putut să ţină cont de ea.

 DEMISIE
Subsemnatul __________ vă aduc la cunoștință hotărârea mea IREVOCABILĂ de a demisiona oficial din funcția de adult pe care o dețin în prezent în mod abuziv! După o analiză detaliată a situației, m-am hotărât să mă retrag și să preiau atribuțiunile unui copil de 6 (șase) ani, cu toate drepturile și îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunțat cu prea mare ușurință.
Vreau să desenez cu creta colorată pe strada unde locuiesc, atunci când trec oameni maturi și plini de importanță spre serviciu, și să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele și traficul.



După mine!