Se afișează postările cu eticheta Savoart. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Savoart. Afișați toate postările

marți, 7 februarie 2012

Nuca lui Nicodim

Unul dintre oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut cu ocazia evenimentului SAVOART a fost Sorin Nicodim. Am mai scris despre el, este fostul vicepresedinte al UAP din Timisoara, omul care s-a implicat in organizarea expozitiei de pictura. Am stat mult de vorba, as putea spune chiar ca am stabilit o relatie de amicitie. 
Intr-o dimineata, cum stateam eu la Bastion asteptand sa vina unul si altul, ma trezesc cu domnul Nicodim ca intra furtunos, face doi pasi si-mi zice: "V-am adus o nuca". Si intr-adevar, mi-a intins o nuca. "OK, am zis, multumesc frumos, dar nuci din astea pot sa-mi iau de la piata cu basculanta. Eu m-as fi asteptat sa-mi aduceti o nuca pictata". Atata i-a trebuit. A luat nuca si a zis ca o sa vad eu ce si cum. Dupa doua zile, mi-a adus-o. Oh, sa nu o mai recunosc! Nuca precum aceea nu cred ca mai are nimeni pe lume. Iat-o:




vineri, 3 februarie 2012

Primul meu porn

În cea de-a treia zi a evenimentului SAVOART din decembrie, a avut loc o mică lansare de carte, urmată de niște discuții. Cartea are titlul „Primul meu porno” și a apărut la Editura Art. Înăuntru, găsești 31 de povești legate de prima întâlnire cu pornografia a unor domni și doamne, printre care Adrian Cioroianu, Antoaneta Ralian, Robert Șerban ori Alex Tocilescu. Pot spune că discuția care a avut loc acolo, pe scena de la Bastion, a fost una plină de savoare și aș fi vrut să nu se mai termine, pentru că a ajuns la un moment dat să părăsească poveștile din carte și să șerpuiasca printre zeci de subiecte interesante - din alea despre care se va discuta și peste 1000 de ani.



miercuri, 1 februarie 2012

Doi domni din Timisoara

Exista in Timisoara doi domni care nu pot sa ma retina pentru nimic in lume. Ma intalnesc cu ei din cand in cand, le spun cine sunt, ei zic "aha", sau "aaaaaaa", discutam, ne despartim in relatii cordiale si proaspete, dupa care trece un timp si, cand ne intersectam pe strada, eu ma uit fix in ochii lor, ei intr-ai mei, apoi trecem mai departe. Stiti cum e cu sclipirea aia din ochi, pe care daca o vezi iti dai seama imediat ca omul te-a recunoscut si atunci il saluti cu sau fara bucurie. La acesti doi domni insa, sclipirea lipseste: se uita la mine pret de o milisecunda, cu ochi inexpresivi, apoi isi vad de treaba lor. 



luni, 30 ianuarie 2012

Picturi

Ieri am mers cu familia in vizita la matusa mea Virginia Baz Baroiu. Mama ei si mama lui tata au fost surori. Carevasazica, fetele ei sunt verisoarele mele si matusile Mariei. Eu unul imi aduceam aminte de "Tanti Virginica" destul de vag, din vremea cand ne vedeam la Constanta, la unchiul Emil - zis si Coco. Eram copil pe atunci, dar imi aduc aminte perfect de tablourile ei, pe care le vedeam atarnate la Coco pe un perete din sufragerie.



miercuri, 18 ianuarie 2012

Șervețele parfumate

La concertul susținut de Alifantis pe scena Savoart - ului, am făcut următoarele șmecherii: am aranjat ca familia să stea pe rândul doi, la numai un metru și jumătate de scenă, iar eu m-am dus în lateral, acolo unde nu aveau voie decât organizatorii și presa. M-am așezat pe o cutie de lemn care arată cam ca un radio din anii 40 și m-am pus pe trăit spectacolul. Acum, sigur că nu poate ști nimeni câte amintiri am eu legate cumva de muzica lui Alifantis. Nici nu cred că o să le depăn pe toate, însă va asigur că sunt multe. Vreau să spun că au existat, acum niște ani, momente în care piese precum „Umbră” sau „Emoție de toamnă” aveau darul să sporească până dincolo de limitele obișnuite acuitatea unor sentimente care-mi fâlfâiau prin coșul pieptului. Nici nu m-aș fi gândit vreodată că o să am ocazia să stau lângă scenă și Alifantis să cânte acolo, mai să-l ating cu mâna. Iată și o poză:



Chibritul

Am gasit, in sfarsit, poza pe care o cautam ca sa pot scrie despre Alifantis. L-am avut invitat la Savoart - evenimentul din decembrie in care am fost atat de implicat si am avut surpriza sa descopar in el un om extraordinar de placut, fara ifose, cu care mi-ar placea sa stau la povesti nopti intregi. Iata poza:
Partea feminina: Liliana, Maria, Christine, Delta
Am facut poza asta cu un aparat mic, al lui Christine, pe care, din graba, l-am scapat intai pe jos. Noroc ca nu s-a stricat, i-a zburat doar un capacel pe care l-am putut pune la loc fara probleme.
Am luat si un disc pe care am primit autograful lui Alifantis, dar si un lucru mai putin obisnuit: o cutie de chibrituri lungi, pe care o vedeti in poza care urmeaza:
Am aprins un bat, apoi i-am zis lui Alifantis: "ar fi trebuit ca in loc de sfrrrrr sa se auda ce bine ca esti...". "Sau ce minune ca sunt", a comentat cineva printre rasete.


marți, 3 ianuarie 2012

Zana Zanelor

Acum, ca a trecut destul timp de la incheierea Savoart-ului (vezi http://savoart.ro/), e cazul sa depan niste amintiri despre el. Mai cu seama ca am fost foarte implicat in organizarea lui.



După mine!