Se afișează postările cu eticheta Sisif. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sisif. Afișați toate postările

miercuri, 9 ianuarie 2013

Ieșirea din butoi

Dimineață, în ceasul (ceasurile) dinaintea trezirii, m-a frământat un mic coșmar. Nu apăreau acolo nici monștri, nici morți înviați, nici măcar îngeri mustrători pentru păcate. Apărea în schimb o idee care se tot rostogolea, cam așa cum trebuie să se fi rostogolit bolovanul lui Sisif după ce ajungea pe vârful muntelui. Ideea asta era legată de lipsa sensurilor, dar era pozitivă prin faptul că punea o întrebare cu răspuns salvator. Să mă explic.


marți, 9 august 2011

Interlopul și brancardierul

Știrea zilei: un interlop a înjunghiat un brancardier. Foarte rău. Brancardierii sunt niște tipi de treabă. Dupa cum ne spune ziarul Adevărul: Majoritatea brancardierilor ies la pensie din motive medicale, doborâţi de o muncă de Sisif: căratul pacienţilor în braţe sau pe targă. Toată ziua îşi îndoaie spinarea sub greutatea pacienţilor. Dar iată cum se văicărește chiar unul dintre ei: "„Orice nou angajat trebuie să stea o lună de zile pe lângă unul sau doi brancardieri ca să înveţe meseria. 


marți, 26 aprilie 2011

A doua zi dupa

Mitul lui Sisif - cartea lui Albert Camus - lanseaza o ipoteza ingrijoratoare: singura interogatie cu adevarat importanta este daca viata merita sau nu sa fie traita. Iata cum spune Camus:
Nu există decât o problemă filosofică cu adevărat importantă: sinuciderea. A hotărî dacă viaţa merită sau nu să fie trăită înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei. Restul, dacă lumea are trei dimensiuni, dacă spiritul are nouă sau douăsprezece categorii, vine după aceea. Acestea sunt doar jocuri; dar mai întâi trebuie să răspunzi.
Albert Camus


Refuzul colinei

Unul dintre filmele mele preferate este Colina lui Sidney Lumet. E vorba despre un lagăr disciplinar al armatei britanice, situat în Libia, unde sunt duşi cei care trebuie re-educaţi. Prizonierii sunt puşi să urce de nenumărate ori la rând, sub soarele deşertului, complet echipaţi şi cu ranițele în spinare, o colină artificială. Fiecare se prăbuşeşte, la un moment dat, epuizat. Unii rezistă mai mult, alţii mai puţin. Dar nimeni nu scapă de momentul prăbuşirii.



După mine!