Efectul Tom si Jerry

In sfarsit am inteles de ce continua sa existe oameni care nu ar pregeta sa-l jupoaie de viu pe Basescu si ar faca asta cu atata grija, incat operatiunea sa dureze saptamani intregi. Sincer, m-am gandit ca dupa ce o sa preia uselistii puterea si romanii o sa vada ca nu sunt decat o banda de talhari, mai rea inca decat banda lui Nastase, mi-am inchipuit, cum ziceam, ca lumea o sa dea cu ei de pamant. Cu toate aste, iata, USL sta extrem de bine in sondaje, cumva contra naturii. Si cum pentru toate lucrurile trebuie sa existe o explicatie si cum intotdeauna, fara exceptie, asupra oricarui fapt exista cel putin doua interpretari distincte, romanii au de ales si aici intre mai multe puncte de vedere. 

Piua - zadarnica speranță

Mai țineți minte momentul ăla când Jerry, cu Tom pe urmele lui, se oprește, se întoarce și întinde o labă către motan, care se oprește la rândul lui? Când eram copii, îi spuneam „piua”. Oricine zicea „piua” ieșea de sub legea jocului și ceilalți se opreau din alergare - de fapt întregul joc se oprea pentru câteva clipe. Jerry, de obicei, face asta ca să-i mai ardă una lui Tom. Noi o făceam ca să ne mai tragem sufletul, ca să ne reevaluăm strategia. Îmi amintesc și azi cum spuneam „piua” și băieții care mă fugăreau se opreau.

Cum bate viața filmul

Cine nu a văzut desenele animate cu Donald, Goofy, Tom și Jerry, Yogi Bear etc! Sau cine nu s-a uitat în copilărie măcar pe diverse benzi desenate de genul Pif ori Rahan (mă refer aici la cei de peste 30 de ani - azi copiii se uită la porn intergalactic). Din când în când, personajele de acolo se întâlneau cu o mare bucurie a vieții lor simple: găseau o bucată de friptură, ori un mic adăpost, ceva pe care îl căutau cu disperare și apărea la marele fix. În momentul în care găseau lucrul ăla, căpătau o expresie de fericire tâmpă - trăsăturile se deformau, zâmbetul se lățea pe întreaga figura, ochii căpătau o expresie aparte. Era vorba, în fond, de o caricaturizare, o exagerare grotescă a expresiei de fericire. Nu ți-ai putea închipui că vreun om ar reuși vreodată să fie fericit într-un asemenea mod, adică să capete așa o fizionomie.
Și totuși, mi-a fost dat să întâlnesc acest fenomen aici, la Hannover. Am văzut câteva persoane în mișcare, arborând o expresie de fericire deformantă, pentru care creatorii lui Goofy ar fi fost invidioși. Nu am reușit să fac nicio poză, aș fi avut nevoie de consimțământul acelora și, dacă l-aș fi cerut, poate m-aș fi ales cu ceva priviri crunte. În orice caz, uitându-mă la oamenii ăia, mi-am zis că viața bate nu numai filmul, ci și filmul de animație.

M-am saturat

As vrea sa gasesc un singur motiv pentru care ar avea sens sa ma uit la altceva decat la Tom si Jerry. Pur si simplu aceste excelente desene animate contin cam tot ce este nevoie ca sa intelegi natura umana. N-am nevoie de mizeriile pe care le deverseaza posturile de stiri fara intrerupere. Nu ma intereseaza accidentele, incendiile, betiile, orgiile, furturile si toate celelalte chestii care imi sunt prezentate drept evenimente de interes national. Nu vreau sa mai urmaresc nici macar zece secunde din grohaielile politicienilor care se cearta intre ei, cu moderatorii, cu telespectatorii. Nu simt nicio pornire sa ma uit la filmele imbecile care sunt difuzate toata ziua pe posturile de specialitate. Nu mai vreau sa vad chilotii lui Bianca Dragusanu si sa ascult grosolaniile debitate la asa-numitele emisiuni de divertisment. M-am saturat, e prea mult, sunt peste douazeci de ani de cand am parte numai si numai de lăturile astea. Ca sa vad un film bun, trebuie sa il piratez. Ca sa ascult o muzica buna, trebuie sa ma duc pe posturi straine, gen Mezzo. Asa ca mai bine ma uit la Cartoon Network. Si nici acolo fara discernamant. Doar cand apar cei doi eroi universali: Tom si Jerry (poate si Woody Woodpecker, recunosc).