Gâsca si calul
O gâscă ocupată cu ciugulitul ierbii de pe izlaz
s-a simţit jignită de calul care păşea alături şi, cu şuieratul ei sâsâit, i
s-a adresat astfel: „Nu încape îndoială că eu sunt un animal mai nobil şi mai
desăvârşit decât tine, pentru că tot ceea ce eşti şi tot ceea ce faci tu se
limitează la un singur element. Eu pot să merg pe pământ, la fel de bine ca şi
tine, dar pe lângă asta, am aripi cu care mă ridic în văzduh, iar atunci când
vreau, pot să înot în bălţi şi în lacuri, ca să mă răcoresc în apă. Mă bucur de
puterile deosebite între ele, ale păsării, peştelui şi patrupedului”.
